Educaţia nu este acesibilă oricui

Lucrările forumului, care vor dura până pe 27 iunie, au fost deschise de preşedintele-director general adjunct al DW, Dr. Reinhard Hartstein.

Ediţia din acest an este dedicată acesului la educaţie.

În familia ei, Katja Urbatsch este prima absolventă de studii superioare. „Nu mi-a fost deloc uşor", îţi aminteşte Katja, astăzi în vârstă de 32 de ani. „Părinţii m-au încurajat dar nu m-au putut susţine financiar." Şi pentru că ei nu avuseseră legături cu mediul academic, nu i-au putut oferi nici un fel de sfaturi fiicei. Katja Urbatsch a reuşit să termine facultatea şi să obţină diplomă la materiile: limbă şi literatură americană, jurnalism şi economie. Ulterior, ea şi-a susţinut şi texa de doctorat.

„Am vrut ca celor care merg pe acest drum să le fie mai uşor“, spune Katja Urbatsch. Jungla din debutul vieţii studenţeşti, decizia privind viitorul profesional şi finanţarea studiului - toate dificile şi epuizante. În 2008 a lansat o pagină de internet pe care a început să publice informaţii importante pentru cei care nu au nici o legătură cu mediul academic: pentru tinerii proveniţi din familii de muncitori.

Deşi realizat pe bază de voluntariat, la numai o zi de la lansare, proiectul s-a dovedit a fi extrem de util. „Am lansat pagina într-o duminică şi luni am acordat primul interviu radiofonic." Au urmat multe alte apariţii media şi, la patru ani de la lansare, Katja Urbatsch este la fel de solicitată.

4000 mentori care susţin învăţământul superior

Interesul mediatic şi atenţia sporită a opiniei publice au luat-o prin suprindere pe Katja Urbatsch. Îşi explică succesul prin "sensibilizarea opiniei publice asupra importanţei informaţiilor pentru tinerii care nu provin din familii de intelectuali. Cifrele nu sunt deloc o nouătate: aproape 70 la sută din copiii crescuţi în mediu academic urmează cursurile unei facultăţi, în vreme ce doar un sfert din tinerii proveniţi din familii simple au curajul de a-şi continua studiile după bacalaureat.

Tocmai aceste cifre sunt vizate de Urbatsch, în calitate de fondatoare a unei ascociaţii: „pentru mine este important ca oricine să aibă acces la studiile superioare, indiferent de mediul din care provine.“ Pe lângă pagina de internet care s-a dezvoltat fantsatic în ultimii patru ani, asociaţia este susţinută de iniţiative locale: există acum peste 80 de grupuri în care activează circa 4000 de mentori pe bază de voluntariat. Aceştia colaborează de exemplu cu şcolile pentru a le explica tinerilor ce perspective au dacă se decid să urmeze o facultate.

Finanţarea - una din cele mai mari piedici

Sven Gramstadt este unul dintre voluntarii activi în Berlin. Iniţial a fost zugrav şi niciodată nu a crezut că va absolvi o facultate. „Provin dintr-o familie de muncitori şi mentalitatea era că trebuie să învăţ o meserie". După mai multe re-orientări a ajuns să studieze şi chiar să îşi susţină doctoratul pe o temă adecvată "Educaţie pentru Adulţi". Experienţa proprie este prezentată de Gramstadt tinerilor indecişi, care se tem de viitor şi nu ştiu dacă un studiu într-un domeniu abstract i-ar ajuta să supravieţuiască. „Vreau să îi încurajez pe tineri şi cred că este important că ştiu cum se simt. Şi eu am fost în aceeaşi situaţie".

Pe lângă vizitele făcute în şcoli, el organizează - o dată pe lună - şi consultaţii la Berlin. Deseori posibilităţile de finanţare sunt cele care îi preocupă pe viitorii studenţi. Ce se poate face când părinţii nu îşi permit să-i susţină pe copii în timpul facultăţii. Teoretic nu ar trebui să fie o problemă în Germania: există şi credite fără dobândă garantate de stat, ca şi burse acordate de diferite fundaţii tinerilor din familii cu posibilităţi financiare reduse. Curajul de a accesa fondurile lipseşte cel mai adesea tinerilor.

La patru ani de la înfiinţarea asociaţiei, Katja Urbatsch este mulţumită de schimbările survenite la nivelul societăţii: „Există multe programe de finaţare pentru grupul nostru ţintă. Am avut o contribuţie importantă la mediatizarea acestor aspecte şi la mai buna înţelegere a situaţiei atât de către politicieni cât şi de către tinerii proveniţi din familii de muncitori." Urbatsch nu crede însă că misiunea ei ar trebui să revină statului. „Nici o instituţie nu s-ar putea ocupa atât de intens de tineri precum noi. Societăţii civile îi revine răspunderea şi ea chiar reuşeşte să le explice tinerilor ce îi aşteaptă când se decid să urmeze cursurile unei forme de învăţământ superior."