Erik Betterman: "Media trebuie să susţină dreptul la educaţie"

Educaţia este ceea ce rămâne după ce ai uitat tot ce ai învăţat în şcoală. Cuvintele lui Albert Einstein rămân în actualitate şi, probabil, dacă ar fi participat la ediţia 2012 a Global Media Forum, ar fi adăugat lângă şcoală şi media. Căci, indiferent dacă vorbim despre un instrument media dedicat educaţiei sau despre televiziuni de divertisment, acestea îşi lasă amprenta asupra universului consumatorilor.

Printre cei 1800 de oaspeţi ai conferinţei găzduite de Deutsche Welle, întrebările legate de funcţia educativă a media şi-au găsit nu unul ci mai multe răspunsuri şi nu de fiecare dată apropiate. Vorbindu-le tocmai pe această temă participanţilor la GMF, preşedintele director general al Deutsche Welle, Erik Bettermann, a apreciat că "în vremea globalizării, media trebuie să faciliteze şi să susţină respectarea dreptului oamenilor la educaţie". În acest sens, Deutsche Welle şi-a invitat partenerii din Germania dar şi din străinătate să se alăture demersului de a deschide accesul la educaţie - inclusiv prin colaborări şi coproducţii.

Consumul de informaţie şi înţelegerea ei

Mulţi dintre participanţii la conferinţa organizată în fosta capitală federală Bonn au avut şansa de a împărtăşi propriile experienţe legate de contribuţia instituţiilor media la implicarea socială a comunităţilor locale. Primul pas către participarea membrilor comunităţii rămâne, însă, accesul la tehnologii.

În lumea occidentală, oamenii petrec în medie 10 ore pe zi sub expunere informaţională - ceea ce, desigur, poate fi uneori agasant; în cazul acestora, important este să reuşească să discearnă şi să caute să treacă dincolo de consumul simplu, anume, la înţelegerea informaţiei. "Nu citesc ziare pentru a mă informa ci pentru a înţelege cum încearcă să mă prindă în capcană", mărturiseşte Franz Josef Radermacher, matematician şi economist german, prezent la conferinţă.

Altfel stau lucrurile în absenţa instrumentelor tehnologice (internet, telefoane inteligente sau computere-tabletă, de exemplu); lipsuri de această natură se resimt mai ales în zonele în care nu doar informaţia dar şi educaţia publică este deja filtrată prin ambiţiile politice ale unor regimuri autoritare. Astfel de regiuni au nevoie de "competenţe media", altfel spus, de susţinere a publicului în efortul de a înţelege şi nu doar de a consuma informaţie.

Best of Blogs 2012

Este şi unul dintre motivele pentru care Deutsche Welle susţine, de câţiva ani, universul virtual al aşa zisei prese sociale, mai exact, pe cei care, ocolind barierele instituţionale şi rigorile unui mainstream pervertit intereselor politice sau economice, articulează prin eforturi independente opinii libere şi critice. Este vorba despre concursul Best of Blogs, prin care sunt recompensaţi cei mai remarcabili vectori ai libertăţii de exprimare din internet.

"Dau o voce minorităţii. Munca lor este foarte importantă, aşa că vrem să le inspirăm curaj", a apreciat Ute Schaeffer, redactorul şef al Deutsche Welle, la ceremonia de decernare a premiilor din acest an. Printre câştigătorii ediţiei a VIII-a se numără autorii portalului egiptean Harrasmap, o hartă naţională a cazurilor de hărţuire sexuală, şi un caricaturist chinez al cărui canal video (Kuang Kuang Kuang) scoate la iveală, în desene animate, aberaţii şi nereguli ale vieţii de zi cu zi din Republica Populară.

Cu un premiu special a fost recompensat un tânăr din Mali care, pe blogul său bilingv, povesteşte cum se conectează la internet cu ajutorul unei baterii de maşină şi a unui panou solar - şi cum, astfel, le arată sătenilor din ţara sa vest-africană beneficiile internetului; apariţia lui Boukary Konaté, călare pe bicicletă, aminteşte de bucuria celor care, în urmă cu jumătate de secol, aşteptau sosirea caravanei cinematografice.

Parteneră a BoB, organizaţia Reporteri fără Frontiere l-a premiat pe bloggerul bengalez Abu Sufian, cel care îşi riscă viaţa relatând despre fărădelegile (inclusiv asasinate) comise în Bangladesh cu acceptul autorităţilor.

Marele premiu din acest an i-a revenit iranianului Arash Sigarchi, arestat de mai multe ori şi, într-un final, condamnat la 14 ani de închisoare pentru conţinutul deloc "halal" al postărilor de pe blogul său intitulat "Fereastra fricii". Între timp, Arash trăieşte în Statele Unite dar este de cele mai multe ori mai la curent cu ce se petrece în societatea persană decât chiar locuitorii Iranului. "Şi nu au cum să mă oprească!", a promis, la primirea premiului, bloggerul Arash Sigarchi.