Estonia: "Dreapta provoacă teamă"

Deutsche Welle: Alegerile din Estonia au fost câştigate de liberali. Guvernul de coaliţie de până acum, cu tendinţe de stânga, din jurul Partidului de Centru, a pierdut puterea. Populiştii de drepata (EKRE), s-au clasat pe locul trei, reuşind aproape să-şi dubleze rezultatul. Totuşi, rezultatul lor este mai slab decât anunţau sondajele. Are dreapta acum şanse să fie cooptată la guvernare? 

Florian Hartleb: Radicalii de dreapta au avut o mare influenţă în campania electorală cu teama de refugiaţi, care de fapt nici nu există în Estonia. Această teamă a fost conştient provocată. Ei nu vor accede la guvernare fiindcă liberalii conduşi de Kaja Kallas, fiica fostului comisar UE Siim Kallas, dispun de două opţiuni. Pe de-o parte pot forma o coaliţie cu Partidul de Centru, ceea ce eu consider foarte probabil. Pe de alta ar fi posibilă şi o coaliţie cu social-liberalii şi o altă formaţiune de centru-dreapta. Kaja Kallas nu are nevoie de formaţiunea de dreapta şi nu va realiza o coaliţie cu ea fiindcă ar dăuna imaginii Estoniei şi ea s-a poziţionat clar în timpul campaniei electorale.

De ce au devenit relativ puternici populiştii de dreapta în Estonia? Care sunt temele cu ajutorul cărora au reuşit să puncteze?

Estonia, ca primă ţară baltică, a adoptat o lege pentru egalitatea în drepturi a homosexualilor şi EKRE a protestat împotriva ei. Populiştii de dreapta mobilizează valorile tradiţionale şi provoacă teamă faţă de refugiaţi, faţă de migraţie. În general, rezultatul de la urne este expresia protestului, în principal al populaţiei rurale. EKRE este puternic în zona rurală şi dispune şi de o "politică de demonstraţie". Cu o săptămână înaintea alegerilor, mii de oameni au mărşăluit de Ziua Independenţei Estoniei, fiindcă au fost mobilizaţi de EKRE să ia parte la un marş cu torţe aprinse. Aceste noi demonstraţii trebuie luate foarte în serios.

Ce este EKRE, fodată în 2012? Sunt naţionalişti care spun "Estonia mai întâi"? Sunt oameni care spun că UE este vinovată de toate relele, aşa cum afirmă multe alte mişcări populiste din Europa? Care este mesajul central al acestei formaţiuni?

Partidul este, la fel ca şi odinioară Front National din Franţa, o afacere de familie. Aceasta fiindcă tatăl, Mart Helme, şi fiul său, Martin Helme, conduc partidul şi apar în public de regulă împreună. EKRE şi-a făcut apariţia din mijlocul societăţii. Mart Helme a fost pe vremuri ambasadorul Estoniei în Rusia. Familia Helme este foarte bine văzută în Estonia. EKRE s-a radicalizat apoi şi seamănă astăzi, ca program, cu partide cum ar fi Alianţa pentru Germania (AfD), sau Partidul Libertăţii din Austria (FPÖ). EKRE doreşte de asemenea renunţarea la parteneriatul cu vestul, afirmând că ţara poate ieşi din Uniunea Europeană.

Are Ekre legături cu grupări pe care le-am califica în Germania drept neonaziste sau neofasciste? Mă gândesc de exmplu la "Soldaţii lui Odin", activi în nordul Europei.

Da, "Soldaţii lui Odin" a luat fiinţă în Finlanda în contextul crizei refugiaţilor cu obiectivul de a înlocui poliţia regulată. Aceşti "Soldaţi ai lui Odin" participă la demonstraţiile EKRE în calitate de oameni de ordine. Există legături şi contacte, dar nu cu organizaţii din Rusia. Există tendinţa AfD, mai pronunţată la Rassemblement National (fostul Front National) sau la FPÖ, de a face front comun în Rusia cu preşedintele Vladimir Putin. La EKRE această tendinţă lipseşte cu desăvârşire.

Ce însemană asta pentru europarlamentarele din mai? Va continua evoluţia favorabilă populiştilor de dreapta?

Trebuie plecat de la premisa că populiştii de dreapta vor câştiga şi acolo teren. Dar trebuie spus că Estonia este o ţară foarte pro-europeană. Mesaje cum ar fi "Să ieşim din UE" nu prind decât la 15, maximum 20  la sută din populaţie.

Florian Hartleb este politolog şi consilier politic. Expertul în materie de partide populiste de dreapta din Europa trăieşte la Tallin, capitala Estoniei. Această ţară baltică este membră a UE din 2004, are 1,3 milioane de locuitori şi este percepută ca o pionieră a digitalizării prestărilor de servicii şi a economiei în UE.