Apollonia 2019

În vechiul sat pescăresc Sozopol, de pe litoralul bulgăresc, există o mică promenadă, dincolo de barurile și restaurantele de pe plajă. Nu departe de vechea poartă a orașului se găsesc două bănci, sub un bătrân și uriaș smochin. La umbra pomului se poate admira golful din Sozopol, la care se ajunge coborând pe treptele din piatră.

În urmă cu 10 ani, în septembrie 2009, m-am odihnit pentru ultima oară pe această bancă. Pe atunci Bulgaria de abia aderase la UE iar eu participam în premieră la Festivalul Cultural Apollonia, organizat anual, în prima săptămână din septembrie, în mult apreciata stațiune. Acum, după 10 ani, am revenit la Sozopol și la Apollonia, stau la umbra smochinului și mă gândesc la schimbările din acest răstimp. Sau la stagnări. Și mă întreb ce ar putea însemna aceastea pentru ideea de Europa.

Originea și moștenirea festivalului

Vacanță estivală și festival cultural - uneori ideile bune se nasc din lucruri simple. Câțiva artiști bulgari s-au lăsat ghidați de acest adevăr și au organizat în 1984, așadar în plin Război Rece, un festival pe care l-au numit precum zeul grecesc al artelor Apollon, în centrul vechi al micului oraș Sozopol, la 30 de minute distanță de portul din Burgas și la aproximativ o oră distanță de granița cu Turcia. La eveniment participă artiști din toate domeniile, de la pictură la dans, film, muzică clasică, jazz sau folclor bulgăresc. În 2019 s-au serbat 35 de ani de la înființarea festivalului, din care primii șase organizați sub regimul comunist iar ultimii 10 în calitate de mândru stat comunitar.

Chiar zeul care a inspirat denumirea evenimentului, în anii '80, când comuniștii foloseau forța de mobilizare pentru a-și impune ideile naționaliste, poate fi interpretat ca un simbol al moștenirii culturale comune din antichitatea greco-romană. Un nume greco-roman și un format care trebuia adaptat culturii bulgare. E greu de spus dacă fondatorii s-au gândit la cultura națională sub aspectul moștenirii europene sau dacă vizau o formă de protest față de politica de izolare a lagărului comunist sau se ghidaseră după principiul "Unitate în diversitate", deviza Uniunii Europene de astăzi. Poate s-au inspirat din toate.

"Apollonia - festivalul bulgăresc!"

Astfel se intitula prima ediție din 1984, pe când Europa era divizată de Cortina de Fier. Și totuși, stațiunile de la Marea Neagră se transformaseră încă din anii '60 în locuri de întâlnire pentru turiștii din Europa. Sub parasolare, la o bere, hamsii prăjite și salata tradițională șopsca (cu roșii, castraveți și brânză) se întâlneau încă de pe atunci europenii din estul, vestul, sudul și nordul continentului.

Dar Apollonia a fost și continuă să fie un festival cultural bulgăresc. Și astăzi, la cea de-a 35-a aniversare, pe pagina de internet a evenimentului, regăsim declarativ: "Apollonia - Festivalul bulgăresc!". Artiștii străini au început treptat să participe la manifestare, dar vizitatorii străini se lasă încă așteptați. Limba festivalului rămâne bulgara, nu există traduceri. Teatru, beletristică, film și muzică, peste tot evoluează artiști bulgari. Printre ei se numără și personalități, precum scriitorul și dramaturgul Gheorgi Gospodinov. Invitații internaționali se regăsesc în muzica instrumentală și în pictură, adică în domeniile artei non-verbale. În 2019, de exemplu, au evoluat pe scena festivalului faimosul dansator de tango din Argentina Mattias Gonzalez sau orchestra armatei americane din Europa Dixieland.

"Music and Love"

Am renunțat cu bună știință la aceste momente, în favoarea unor piese de teatru (ambele prezentate de trupa din Sofia "Micul teatru de stat de după canal"/"Malak Gradski Teatar zad Kanal") și a unor concerte (de jazz cu pian și de violoncel clasic). Ambele piese de teatru s-au dovedit a fi o mare dezamăgire, după cum le descria și vecina mea de scaun reprezentând "un zbierat neinspirat și vulgar". Dar cele două concerte găzduite de Muzeul de Arheologie au fost o adevărată încântare. Vorbind despre spiritul european al festivalului Apollonia, pianistul de jazz Jivco Petrov spunea scurt și la obiect: "Music and Love". Nu știm dacă se referea la profunzimea ideii europene, dar este o abordare bună. Limbajul muzicii pare să transmită, pentru toți participanții, bulgari sau străini, un mesaj mult mai clar decât orice cuvinte.

Cu puțin timp înainte de a lua autobuzul de intoarcere spre Burgas, care costă tot 5 leva (aproximativ 2,50 Euro) ca și acum 10 ani, mă așez din nou pe banca de sub smochinul gigant. Pe un panou stă scris cu litere de o șchioapă că și aici se lucrează cu bani europeni pentru un proiect de infrastructură bulgaro-turcesc. Regăsesc așadar o etichetă europeană deasupra unui proiect național. O nouă oglindă a situației din Europa.

Apollonia s-a terminat, dar o dimensiune specială europeană a festivalului bulgăresc nu am regăsit. La Sozopol nu mă simt nici mai mult și nici mai puțin european decât  acum 10 ani. Este poate un simbol al stagnării ideii europene, mă gândesc eu. Mușc cu poftă din hamsiile prăjite, beau din berea bulgărească fadă și admir minunata Mare Neagră. Poate că stagnarea nu este automat o catastrofă, ci are și părțile ei bune, liniștitoare. Și aceasta poate fi Europa anului 2019.

Christopher Nehring, născut în 1984, este şeful oficiului de cercetare al Muzeului Spionajului din Berlin. A studiat istoria Europei de Est şi istorie recentă la Heidelberg şi St. Petersburg şi este autorul unei teze de doctorat pe o temă de istorie a serviciilor secrete. Cea mai recentă carte a sa se intitulează "77 dintre cele mai mari mituri legate de spionaj" şi a apărut anul acesta la editura Heyne din München.