Două suflete în pieptul Europei de Est

Probabil că fiecare stat se confruntă cu asemenea evoluții, dar la noi, în Europa Centrală și de Est, este tot mai evident că am devenit o societate puțin schizofrenă. Avem mereu dublă personalitate. Una care privește cu jind spre occident și cealaltă care dezaprobă atitudinea atotștiutoare, aroganța și, după cum ne șoptește o parte din noi, prostia fără margini. Probabil că este chiar partea care ne domină.

Această versiune a noastră o regăsim cu preponderență la sate și în inimile celor care nu mai sunt cei mai tineri, dar nici prea în vârstă, nici prea bogați, dar nici săraci, care au deja familie și un loc de muncă. Femeile căsătorite cu copii sunt în mod special incluse în această categorie. Aceștia sunt alegătorii care îi asigură premierului Viktor Orbán, în Ungaria, majoritatea de două treimi.

Ceilalți trăiesc mai mult în marile orașe. Sunt tinerii, studenții, cei fără obligații, tinerele femei pentru care dreptul de a avorta cântărește mai mult decât obligațiile maternale, cei care vorbesc mai multe limbi străine și care călătoresc cu plăcere. Ei privesc spre un viitor plin de făgăduințe. Îi găsiți des pe stradă. Demonstrează mult și cu pasiune, în Polonia, în Ungaria, în Serbia, România și Slovacia. Lor nu le ajunge dacă totul rămâne neschimbat. Au oroare de noțiunea de stabilitate, cea mai importantă valoare a laturii conservatoare din noi.

 "Urbani" versus "provinciali"

Acești doi poli ai societății au existat mereu. La noi, în Ungaria, elitele orășenești erau numite, încă din anii ´20-´30 ai secolului trecut, "urbanii", toți ceilalți erau "provincialii". Ambele tabere și-au creat o cultură, literatură, muzică, artă de valoare certă. Dar occidentul a văzut dintotdeauna doar partea noastră urbană. Numai operele urbane au fost traduse în vest. Doar intelectualii urbani erau căutați de jurnaliștii occidentali, după schimbarea din 1989. Așa a rămas și astăzi.

La noi însă, scriitori provinciali, care descriau viața de la sate cu dragoste și minuțiozitate, se bucurau dintotdeauna de popularitate. Noi ascultăm mai mult de vocea noastră interioară, cea a muzicii populare și a dragostei tragice. În noi răsună mereu lamentația baladei de dor a națiunii.

Și astăzi, cei din vest ne privesc cu interes temperat atunci când demonstrăm împotriva puterii. Poate, își spun ei, esticii nu s-au smintit de tot. Restul, majoritatea, nu interesează pe nimeni.

Concentrarea puterii

Cert este că apare o nouă generație pentru care "anti-comunismul" nu mai reprezintă nimic. Pe ei îi deranjează actuala putere "diabolică”. Pe undeva au dreptate. Spiritul unui viitor luminos, care domina în anii schimbării politice, a dispărut de mult. Fie că sunt social-democrații din Slovacia și România, fie că sunt conservatorii din Polonia, Serbia și Ungaria, fie că sunt criticii față de UE sau cei care venerează UE precum în Serbia, guvernele încearcă din răsputeri să ocupe toate funcțiile din societate și să își subordoneze economia.

Corupția este la ordinea zilei. Se dă o bătălie permanentă pentru acapararea întregii puteri, la mare distanță de spiritul libertății care îi anima pe oamenii de la revoluție, generația părinților celor care demonstrează astăzi. Copiii lor își spun acum că trebuie să defintiveze ceea ce au început părinții lor.

Conservatorismul structural din Est

Bătrânii vor dispărea la un moment dat, tinerii vor crește și, odată cu ei, potențialul schimbării. Dar, din păcate, mulți dintre acești tineri emigrează în vestul care corespunde mai mult idealurilor lor și unde câștigă mai bine. Ceea ce duce la conservatorismul structural din Europa de Est. Partea noastră conservatoare nu pleacă, rămâne acasă și dezaprobă țopăiala celorlalți.

Sondajele atestă că guvernele din Polonia, Serbia și Ungaria nu au de ce să se teamă, deocamdată. În România și Slovacia, situația este puțin diferită, iar alegerile ar putea aduce schimbări. Poate pentru că acolo nu guvernează conservatorii care invocă mai des familia, religia și patria, ci social-democrații corupți, fără mesaj propriu, care nu se prea sinchisesc de "vocea poporului" de la țară.

Centrul este stabilitatea

Viitorul este inevitabil, iar tinerii noștri de la orașe, elitele de mâine, își doresc o altă țară față de cea în care trăiesc astăzi. Această nouă generație place Uniunea Europeană, dar Uniunea Europeană nu pare să îi înțeleagă pe tineri. Bruxellesul planifică să aloce mai puține fonduri pentru Europa Centrală și de Est, ceea ce va accentua tendințele emigraționiste ale tinerilor ambițioși. Cheia schimbării se află în bunăstarea promisă acasă tinerelor generații și nu în viitorul mai bun din Germania sau Anglia. Este ceea ce ar trebui să înțeleagă Bruxellesul.

In ceea ce ne privește, nu trebuie să ne luptăm cu noi. Eul nostru urban și egoul provincial sunt două suflete, e adevărat. Dar ambele sălășluiesc în același piept. Suntem inseparabili, ambițioșii și comozii. Iar la mijloc se află echilibrul, după care tânjim cu toții.

Boris Kálnoky, născut în 1961, este corespondent în Ungaria pentru Die Welt și alte medii în limba germană.

El este autorul cărții "Ahnenland" (”Glia strămoșească”), Ed. Droemer 2011, în care evocă urmele strămoșilor săi - printre altele ministrul de Externe din vremea Austro-Ungariei, Gustav Kálnoky.