Populiştii de dreapta deja au câştigat

În Germania şi Austria sunt programate alegeri şi nici Italia nu mai are mult. Dar indiferent de rezultate, la Berlin, Viena sau Roma, populiştii de dreapta sunt deja oarecum la putere. Însă n-au ce căuta în procesul de guvernare. Din teama de a nu-şi pierde alegătorii în favoarea dreptei, partidele mari au început cu multă vreme în urmă să dea apă la moara populiştilor de dreapta. Cât de mult a alunecat spre dreapta dezbaterea în Germania o demonstrează întrebarea Centrului Federal pentru Educaţie lansată pe platforma informativă destinată alegătorilor germani.   

Citez: "Genocidul comis asupra evreilor europeni ar trebui să rămână nucleul culturii memorialului german". Un îndemn ce poate fi aprobat, respins sau poate fi tratat cu neutralitate. La câteva luni de la cererea reprezentantului AfD Björn Höcke conform căruia ar fi necesară "o schimbare cu 180 de grade a politicii privind memoria războiului", în Germania a început să se discute despre Auschwitz numai la modul general. Or, acesta este un mare succes pentru aripa de extremă dreapta a unui partid care nici măcar nu este reprezentat în parlament.     

Alternativa pentru Germania (AfD) a acaparat şi mintea anumitor jurnalişti. Cu ocazia duelului televizat dintre Angela Merkel şi Martin Schulz printre temele cu greutate nu s-au numărat justiţia socială, educaţia sau raporturile de muncă precare, ci politica în domeniul migraţiei. Ar trebui să-i mulţumim cancelarei Angela Merkel pentru refuzul ei de a continua să facă jocul trist al unui al doilea duel televizat.

Miliţiile libiene ca paznici ai frontierelor UE

Nici în Italia nu e mai bine. Cu câteva luni în urmă autorităţile italiene au început să obstrucţioneze activitatea ONG-urilor care salvează vieţi în Marea Mediterană. Procurorii sicilieni acuză aceste organizaţii că ar colabora cu traficanţii de persoane. O acuzaţie pentru care populiştii de dreapta şi forţele conservatoare din Italia, Germania şi Austria sunt recunoscători. Desigur, procurorii nu-şi pot susţine cu dovezi afirmaţiile, dar ceva tot rămâne în mintea oamenilor. 

Între timp numărul refugiaţilor sosiţi în Italia din Libia a scăzut. Situaţia i se datorează ministrului de Interne Marco Minniti care a îngreunat misiunea salvatorilor, a făcut aranjamente cu miliţii dubioase şi cooperează intens cu paza de coastă libiană. Cine doreşte să ştie cum arată cooperarea cu paza de coastă din Libia ar trebui să-i întrebe pe voluntarii organizaţiei Sea Watch. Anul trecut, în noaptea de 20 spre 21 octombrie, activiştii au încercat să salveze oameni în apele internaţionale. Până când a intrat în acţiune paza de coastă libiană. În noaptea aceea au murit înecaţi peste 20 de refugiaţi.

Drepturile omului! Care drepturi?

Articolul 13 alineatul 2 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului: "Fiecare om are dreptul oricând să părăsească orice ţară doreşte". Colaborarea Uniunii Europene cu autorităţile din Libia urmăreşte exact opusul. Oamenii sunt astfel împiedicaţi să părăsească regiunile de conflict în care sunt comise constant execuţii, tortură şi abuzuri. Ambasada Germaniei în Nigeria i-a expus Cancelariei federale situaţia din aşa-numitele "închisori private" de acolo, similară cu cea din fostele lagăre de concentare. Ţările UE sunt libere să-şi reglementeze legile privind azilul, dar să-i împiedici pe oameni să părăsească o regiune de conflict  nu se potriveşte nici cu decenţa, nici cu drepturile fundamentale ale omului.   

Acelaşi este şi raportul cu expluzările în Afganistan din Germania. "Ia priviţi! Trimitem oameni în ţări în care sunt războaie. Şi nici măcar nu trebuie să-i votaţi pe populiştii de dreapta!" În Afganistan, numărul agresiunilor, dar şi al victimelor, creşte. Nu există provincii sigure. Ministrul federal de Interne, Thomas de Maizière ştie lucrul acesta. De aceea se deplasează prin Afganistan numai bine protejat. 

În SPD măcar mai sunt câte unii cărora le e ruşine cu practica expulzărilor. Candidatul Martin Schulz afirma recent la postul ZDF: "Sunt de părere că, deocamdată, nimeni n-ar trebui trimis înapoi în Afganistan". Ironia sorţii, cu doar trei ore înaintea interviului, de pe aeroportul din Düsseldorf decolase un avion cu afgani expulzaţi - lucru imposibil fără acordul Ministerului federal de Externe condus de social-democraţi. Când el, candidatul social-democraţilor, după patru ani de SPD la guvernare, sugerează că partidul său n-are nicio legătură cu expulzările este puţin credibil.  

Important e ca graniţele să fie ermetice

Drepturile omului sau izolare? Cei doi termeni sunt incompatibili, iar UE s-a decis pentru drepturile omului. Şi pentru a putea justifica această decizie, lezarea drepturilor omului a fost transferată pazei de coastă din Libia şi miliţiilor de acolo. În viitor vor putea da o mână de ajutor şi dictatorii africani în externalizarea fortăreţei Europa. În vreme ce pe numele dictatorului sudanez al-Baschir există un mandat de arestare sub acuzaţia de genocid la Curtea Internaţională de Justiţie, Societatea Germană pentru Cooperare Internaţională (GIZ) nu se sfieşte să instruiască forţe de poliţie în Sudan. Refugiaţii care mor de sete în Sahara sau sunt ucişi în Libia sunt la fel de puţin interesanţi ca şi cei care mor înecaţi în Marea Mediterană.

La viitoarele alegeri din Europa, populiştii de dreapta au câştigat deja, indiferent de rezultatele referendumului. Drepturile omului şi standardele unei lumi civilizate au fost eliminate prin cooperarea UE cu paza de coastă libiană, dictatorii africani şi expulzările în zone de confllict. Cine încearcă să salveze vieţi în Marea Mediterană este pus la zid şi numit traficant de persoane. Şi puţini cetăţeni europeni se arată deranjaţi de lucrul acesta. Important e ca graniţele să fie închise ermetic ca să nu mai intre refugiaţi. Se poate practica şi o astfel de politică, dar termenii "drepturile omului" şi "valori europene" n-ar mai trebui invocaţi.  

Krsto Lazarevic este născut în Bosnia-Herţegovina. În copilărie a sosit ca refugiat în Germania alături de familia sa. În prezent trăieşte la Berlin şi lucrează ca jurnalist pentru publicaţii sau posturi în limba germană.