Revolta maselor 2.0
1 iunie 2019Într-o lume globalizată, tot mai complexă, devine din ce în ce mai greu să sprijini tirania expertizei. Dacă luăm exemplul UE, doar puțini cetățeni pot înțelege subtila mașinărie a activității ei, combinația dintre național și politic, dintre lobbyism și relații. Din confuzie și mânie se naște fantastica figură a birocratului european, preocupat să analizeze curbura castravetelui. Nu este obligat să dea nimănui socoteală, complică lucrurile, răsucește legea și jonglează cu termeni pentru a-i ameți complet pe cetățenii sinceri. Soluția populiștilor este mereu cea mai simplă: să ne debarasăm de acești intermediari parazitari. Pentru Salvini „Europa unei rațiuni sănătoase" pare a fi promisiunea de a reduce complexitatea vieții moderne la înțelepciunile zilnice.
Evident că politicienii aleși democratic trebuie să fie oameni normali, ca și noi. Apoi să angajeze specialiști, care să îi sprijine. Dar granița dintre politică și expertiză pare a dispărea. Elitele frecventează aceleași școli, vorbesc o limbă comună, au un mod privilegiat de viață. În urmă cu 50 de ani, parlamentele naționale erau mult mai amestecate. Astăzi, în mod obișnuit, 100 % dintre parlamentari dețin o diplomă universitară, întocmai ca și experții de top. Încet, încet politicienii și experții se confundă în ochii alegătorilor. De cealaltă parte se ridică echivalentul lor, care contopește omul de rând și politicianul populist: ambii sinceri, calzi, autentici.
Încrederea în rețelele sociale
Promovarea amatorilor a început în media, unde revoluția digitală a permis utilizatorilor de rând să comenteze filme, să evalueze, să le distribuie sau să le încarce. Tehnologia Web-2.0 a deschis calea interacțiunii cu jurnalismul profesional. În mod neașteptat, au apărut noi posibilități pentru utilizatori de a produce conținut, fără a se supune controlului obligatoriu al unor instanțe superioare. Încrederea s-a transferat de la mediile tradiționale la rețelele sociale, în care „prietenul" apare alături de „Guardian".
Ce ne-au mai inspirat pe noi Whistleblowern, care reușeau să scape de cenzura din China sau Egipt. Am constatat că acțiunile lor destructive nu se opreau la granițele dictaturilor. Dintr-o dată ne aflăm într-o lume, în care în ungurii cred că Soros le trimite imigranți, bulgarii consideră că noul gen oficial trecut în documentele de identitate (gender) este un demon care va schimba sexul copiilor și francezii incendiază automobile, protestând față de planul lui Macron de a ceda teritorii Germaniei.
„Revolta împotriva experților" (Steven Hawking) depășește cu mult limitele jurnalismului. Prin intermediul unor aplicații adecvate, anchetatorii amatori analizează flăcările de la Twin Towers pentru a dovedi că guvernul ascunsese în interior explozibil anterior prăbușirii. Alții studiază demografia din Africa sau citesc extrase din articole de medicină pentru a informa despre pretinsele efecte dăunătoare ale vaccinurilor. Un sport intens practicat în Balcani este combaterea istoricilor profesioniști, despre care se pretinde că ignoră cu bună știință detaliile ascunse, mereu disponibile în online, care dovedesc gloria națiunilor.
Scriitoarea croată Dubravka Ugrešić numea acest fenomen "cultura karaoke": cultura musafirilor alcoolizați, care interpretează fals, fac playback, pentru a-și asigura 15 minute de celebritate. Dar acest karaoke contemporan nu este atât de spontan precum pare. Politicienii populiști dau tonul, scopul lor fiind ridicarea maselor (digitale) împotriva elitelor dezgustătoare. Să sperăm că intelectualii nu vor fi trimiși în lagăre de concentrare, după cum au făcut comuniștii la vremea lor. Ei sunt perimați, o piedică pentru rațiunea umană revoluționară, care îi unește pe lideri și ai lor simpatizanți.
Limbaj vulgar, simplificări naive
„Oamenii din această țară s-au săturat de experți", astfel sună deja celebra replică a fostului ministru britanic al justiției, susținător al Brexitului, Michael Gove. Trump, Orban și Erdogan atacă fără excepție presa de specialitate. Urăsc agasanta justiție. Ocolesc consilierii, organizațiile, agențiile independente și NGO-urile. Mesaje forțate postate pe Twitter facilitează comunicarea populistului Trump cu sufletul națiunii.
Schimbarea pozițiilor ideologice, criticate în mod obișnuit de experți, realizează legătura emoțională cu cetățenii de rând, pentru că stabilitatea nu este mereu o constantă cotidiană. Își mai amintește cineva că Lega Nord a fost partid secesionist și că Bossi declara că steagul italian l-a îmbolnăvit? Că Le Pen voia să iasă din zona Euro și NATO? Noii populiști vizează inimile oamenilor prin limbaj vulgar, simplicări naive și umor nepoliticos. Ce am observat la filmul din Ibiza, în care Strache se declară pregătit să își bată joc de țară, este stilul grosolan, neglijent prin care acționează. Politicianul de extremă dreaptă bulgar Siderov a comentat alegerea concurentului său Djambaski, numind-l poponar. Publicul lui Siderov se amuză.
În loc să încerce să tempereze noua revoltă a maselor, populiștii se așează în frunte și accentuează lupta de clasă împotriva elitelor. Principiile universale bazate pe știință și justiție sunt contrabalansate de patriotism local și autonomie. Ei știu că acțiunile lor dubioase vor fi și mai puțin controlate în momentul în care scapă de experți. Da, cetățenii le-ar putea încurca planurile, dar ei sunt încă preocupați să cânte la karaoke.
Ivailo Dicev este antropolog şi, în prezent, profesor asociat la Universitatea din Regensburg.