Terorismul din Bulgaria și cooperarea dintre DS și Stasi

Atentatul asupra unui grup de turiști israelieni la aeroportul din Burgas, în 2012, sau atacul terorist de la Târgul de Crăciun din Strasbourg, de pe 11 decembrie 2018, care a avut loc cu o săptămână înaintea comemorării a doi ani de la atentatul comis la Târgul de Crăciun din Berlin, sunt doar câteva exemple mai recente ale acestei tradiții triste. Crăciunul, locurile publice, adunările de oameni, turismul – toate se numără printre țintele principale ale teroriștilor. Statul și serviciile de securitate răspund prin înăsprirea supravegherii video, prin sporirea prezenței poliției în spațiul public, prin colectarea la scară mare de informații și prin cooperarea între serviciile secrete din mai multe țări.

Dacă privim înapoi în istorie, vedem că atât instrumentele teroriștilor, cât și cele ale autorităților de securitate au o lungă tradiție. Există o analogie în acest sens, care ne dă de gândit, un exemplu din istoria bulgară (bulgaro-germană).

Iluzia siguranței publice în comunism

Ne întoarcem în timp, la jumătatea anilor 1980. Socialismul este peste tot în Europa într-o ascunsă cădere liberă, dar temutele Securități de stat țin încă întregul Bloc Estic într-o strânsoare de fier. Nu există un pericol politic adevărat pentru comuniștii care conduc Bulgaria și pentru liderul de partid și de stat Todor Jivkov. Totuși, regimul de la Sofia luptă cu un dușman periculos: teroriștii.

În perioada de naștere a terorismului în Europa, țările socialiste s-au aflat inițial pe partea „sigură". Le legau simpatii ideologice de grupări teroriste precum RAF sau Brigăzile Roșii din Italia. Dar teroarea s-a internaționalizat rapid, în mai puțin de un deceniu existau deja conexiuni între teroriștii germani, italieni, francezi și irlandezi cu grupări palestiniene, algeriene sau arabe, precum și cu așa-ziși teroriști de profesie independenți. RDG, Iugoslavia și Bulgaria erau țări tranzitate regulat de acești teroriști în călătoriile lor între Orientul Apropiat și Europa de Vest. De la bun început, puternicele servicii naționale de securitate ale acestor țări au fost informate și au urmat mereu aceeași linie: i-au ținut pe teroriști sub observație, au strâns informații, au avut grijă ca actele de terorism să nu se petreacă pe teritoriile lor și s-au bucurat să vadă curgând sângele dușmanului ideologic din Occident. Cooperarea serviciilor secrete din Blocul Estic pe această temă a fost masiv extinsă. Atentatele teroriste în propriile țări erau ultimul lucru de care regimurile comuniste aveau nevoie. Iluzia siguranței depline, în toate domeniile vieții publice și sociale, era unul din ultimele aspecte de care se mai agățau aceste forțe aflate în decădere.

Atentate teroriste în Bulgaria comunistă

Și apoi s-a întâmplat. După o serie de accidente misterioase, rămase neclarificate, pe 30 august 1984 au explodat două bombe la aeroportul din Varna și la gara din Plovdiv. Incidentele au avut loc la doar câteva zile de la aniversarea a 40 de ani de la preluarea puterii de către regimul comunist, pe 9.09.1944. Atacurile s-au soldat cu doi morți și 50 de răniți, dintre care unii grav. Nici un an mai târziu, au urmat noi atentate. Din nou în mai multe locuri, aproape simultan. Ținte au fost adunări publice, transportul comun și centre turistice. În trenul de noapte care circula de la Burgas la Sofia a explodat o bombă pe 9 martie 1985, la ora 21.32, în dreptul localității Bunovo. Șapte persoane au fost ucise. O jumătate de oră mai târziu, o altă bombă a fost detonată în hotelul „Sliwen", în orașul cu același nume. Peste 20 de persoane au fost rănite. O a treia explozie la complexul turistic „Prietenia" din apropiere de Varna, pe coasta bulgărească a Mării Negre, nu a mai avut loc doar pentru că bomba fusese construită greșit, iar autoritățile au reușit să o găsească și să o neutralizeze. Până în 1987 au urmat alte mici asemenea atentate. Teroarea ajunsese și în Bulgaria. Dar ce fel de teroare?

Rezolvarea acestor cazuri a căpătat prioritate maximă în Ministerul de Interne de la Sofia, au fost puse în mișcare toate instrumentele disponibile. Serviciul de securitate bulgar DS era deja din august 1984 în contact cu instituția similară din RDG, „Stasi". Ambele servicii se cunoșteau de altfel bine, după ce lucraseră strâns împreună în ultimii 30 de ani. DS a cerut ajutor la cel mai înalt nivel, prezentând un raport și pistele pe care le avea până atunci.

Ancheta DS s-a concentrat pe o anume grupare, pe care o considera responsabilă pentru atacuri: este vorba de Bylgarska Ozvoboditelna Organizacija BOD (Mișcarea bulgară de eliberare). Acest grup anti-comunist își avea sediile principale la Paris, în Berlinul de Vest și în Speyer. Unele dintre atentate fuseseră revendicate prin niște scrisori neverificate în care apărea numele BOD. O pistă cu adevărat fierbinte pentru anchetatori?

Eșec total la cel mai înalt nivel

Stasi s-a pus pe treabă și a făcut ceea ce știa să facă mai bine: supraveghere de masă. „Aktion Balkan" s-a numit operațiunea în care au fost implicate toate departamentele giganticului Minister de Securitate din Berlinul de Est. Au fost marcați și puși sub observație toți bulgarii aflați în RDG, toți cetățenii care aveau legături cu Bulgaria sau cu bulgarii din Est și Vest, toți informatorii, toți agenții aflați neoficial în RFG, care puteau să dea cele mai vagi informații despre Bulgaria sau organizațiile bulgărești. Deja în ianuarie 1985, deci înainte de a doua serie de atentate, fuseseră întocmite liste cu nu mai puțin de 8000 de persoane, liste care sunt păstrate și azi în Arhiva din Berlin.

Dar lucrurile nu s-au oprit aici. Experții geniști ai Stasi au cercetat toate urmele, experții în grafologie, antrenați să recunoască persoane după scrisul lor, au analizat fiecare bucată de hârtie disponibilă. Specialiștii audio au ascultat toate înregistrările cu amenințări primite de ambasadele bulgare din străinătate. Iar informatorii au trimis nenumărate informații despre BOD. Colegii de la serviciul bulgăresc DS au fost recunoscători pentru tot acest sprijin.

Și care a fost rezultatul acestei masive supravegheri de masă? Un eșec total. Motivul principal a constat în faptul că ancheta a fost de la bun început orientată în direcția greșită. În 1987 a devenit clar că atentatorii erau parte dintr-o grupare a minorității turce din Bulgaria, cu numele „Tursko Nacionalno-Ozvoboditelno Dvizhenie v Bylgarija" (Mișcarea de eliberare națională turcă din Bulgaria). Protestele ei au urmat acțiunilor regimului comunist de la începutul anilor 1980 de „bulgarizare" a minorității turce. A fost vorba de niște acțiuni absurde, inclusiv ștergerea numelor turcești de pe pietrele de mormânt și înlocuirea lor cu caractere slave. A fost vorba de inițiative întreprinse cu toată forța aparatului de stat bulgăresc. Iar guvernul turc a reacționat pe măsură, nu doar la nivel diplomatic, ci inclusiv prin sprijinirea protestelor violente ale minorității turce din Bulgaria. Nici azi nu se știe de fapt cât de departe a mers acest sprijin al Ankarei.

Cum NU se combate terorismul

Cazul a evidențiat eșecul major al DS și Stasi, subliniind reflexul îndoctrinaților comuniști de a căuta autorul atacurilor în tabăra oponenților ideologici anti-socialiști. A fost o eroare politică de amploare, care a afectat major politica de securitate și a scos la iveală faptul că supravegherea de masă nu înseamnă neapărat un plus de securitate.

Penibilul situației a fost augmentat de faptul că doi dintre cei trei atentatori principali lucraseră ca informatori ai serviciului bulgar de securitate DS. Alzek Demirov Ciakyrov, Elin Demirev Majarov și Sava Rumenov Georgiev au fost arestați în 1987, condamnați la moarte și executați în 1988. Ei au putut fi identificați și arestați din cauza materialelor folosite la construirea bombelor. DS îi folosise anterior ca informatori pentru a afla date despre activitățile turcilor din Bulgaria. Dar ei au păcălit ani la rând serviciul DS, sub nasul căruia au pus la cale și comis cele mai grave atacuri teroriste din istoria recentă a Bulgariei. Nu este de mirare deci că au apărut apoi teorii ale conspirației, potrivit cărora chiar Securitatea bulgară ar fi comandat atentatele.

Nu s-au produs niciodată dovezi în acest sens, dar modul în care DS a răspuns la atacurile teroriste a scos la iveală eșecul enorm al autorităților de stat. Un amestec de teroare internă, cu sprijin extern, a fost interpretat total eronat din cauza încadrării strict ideologice. Instrumentul folosit de aparatul de securitate comunist a fost supravegherea de masă, prin informatori neoficiali, colectare de date și cooperări internaționale. Acest demers s-a dovedit nu doar o parte a problemei clarificării atentatelor de la 1984-1987, ci a contribuit major la discreditarea regimului comunist și, implicit, la prăbușirea acestuia. O lecție dură pentru ziua de azi, o învățătură care ne arată cum NU se rezolvă problema terorismului internațional.

Autorul acestui text, Dr. Christopher Nehring, născut în 1984, conduce departamentul de cercetare al Muzeului Spionajului German din Berlin.