FN și AfD: frați, veri sau străini?

După ce Alternativa pentru Germania (AfD) a obținut 21% din voturi la alegerile regionale din Mecklenburg-Pomerania Anterioară, rezultat prin care a depășit CDU, Marine Le Pen a scris pe Twitter: "Ceea ce ieri părea imposibil, azi s-a întâmplat: patrioții de la AfD au bătut partidul lui Merkel. Felicitările mele."

Marine Le Pen nu are însă nevoie de inspirație din afară: trece de la un succes electoral la altul. La ultimele alegeri europene, Frontul Național a fost chiar formațiunea cea mai puternică. Nu a fost mereu așa. Tatăl ei a șocat pe toată lumea ajungând în turul doi al prezidențialelor din 2002, dar a pierdut categoric în fața lui Jacques Chirac. Pentru o mare parte din cetățenii francezi, antisemitul declarat Jean-Marie Le Pen era de nevotat. El a descris camerele de gazare naziste drept "un detaliu din istoria celui de-al Doilea Război Mondial".

După ce fiica sa Marine a preluat conducerea partidului în 2011, i-a luat tatălui ei treptat toate atribuțiile de conducere, culminând cu excluderea lui din formațiune. Ea s-a străduit să adopte un limbaj politic mai moderat, ceea ce s-a dovedit o strategie de succes.

Teama de globalizare

Ideile sale politice au rămas însă cel puțin la fel de radicale. Ea dorește revenirea la francul francez, ieșirea din NATO și un referendum privind rămânerea în UE. Decizia britanicilor de a părăsi Uniunea îi dă apă la moară. Locuitorii fără cetățenie franceză ar urma să primească ajutoare sociale reduse, cetățenia nu ar mai trebui acordată doar pentru că cineva s-a născut în Franța, ci dobândită pe baza descendenței genealogice sau câștigată pe merit.

Experții apreciază că electoratele AfD, Frontului Național și ale altor partide de dreapta radicale din Europa au în comun teama de globalizare și de diminuarea puterii statului național. Criza refugiaților nu a făcut decât să alimenteze aceste temeri. Cercetătorul francez Nicolas Lebourg, specialist în radicalism, crede că populiștii câștigă în prezent teren din cauza "confluenței mai multor crize" - pe lângă cea a refugiaților mai existând criza financiară și cea a Europei. Potrivit lui Jean-Dominique Giulani, președinte al Fundației Robert Schuman de la Paris, voturile pentru populiștii de dreapta ar fi "o reacție la răspunsurile necredibile ale elitelor europene și un protest împotriva statelor care nu găsesc soluții la crizele actuale." Problemele de migrație și identitate, spune Giulani, ar fi devenit astfel teme de amploare, preluate rapid de populiștii de dreapta.

Le Pen are nevoie de contacte internaționale

Până acum, AfD s-a distanțat mai degrabă de Frontul Național. Eurodeputatul AfD Marcus Pretzell s-a alăturat fracțiunii lui Le Pen ENF. Tovarășa sa de viață, copreședinta AfD Frauke Petry, nu s-a arătat însă până acum în public cu Le Pen. Cetățeana franceză Claire Demesmay, de la Societatea Germană de Politică Externă, crede "că AfD nu are în Germania mult de câștigat în urma unei apropieri de Frontul Național", pentru că acesta este considerat corect în Germania drept un partid radical de dreapta. Un partid cu vederi antisemite este "incapabil să puncteze în Germania". Ea vede însă multe puncte comune în temele și orientarea politică ale celor două formațiuni - AfD și FN.

În sens opus, pentru politiciana franceză care dorește să devină președintă a Franței este important să arate că "are contacte și recunoaștere la nivel înalt pe plan internațional iar Germania face parte din această strategie a ei". FN militează în programul său - ca proiect politic opus UE - pentru o alianță între Rusia, Franța și Germania, urmărind astfel, potrivit doamnei Demesmay, să obțină "printr-un fel de triumvirat o dominație mondială". Partener în acest proiect în Germania ar urma să fie AfD.

Alte partide preiau tematica FN

În timp ce AfD joacă încă un rol redus în politica germană, în ciuda succeselor recente, Marine Le Pen dorește ca la alegerile din vara viitoare să devină președintă a Franței. Sondajele arată că ea are șanse să ajungă în turul doi, poate chiar în urma unei victorii în primul tur. Totul depinde desigur de contracandidații săi. Actualului șef de stat François Hollande nu i se dau șanse de realegere, dacă va mai candida. Niciun alt candidat socialist nu este cotat în prezent cu șanse reale de victorie.

Mai rămân candidații republicanilor conservatori. Dacă nominalizat va fi fostul președinte Nicolas Sarkozy, sondajele arată că Le Pen ar putea câștiga votul încă din primul tur. Dacă va fi desemnat moderatul Alain Juppé, acesta ar avea prima șansă. Cei mai mulți observatori se așteaptă însă în turul doi la repetarea scenariului din 2002, când tatăl Marinei Le Pen a pierdut clar în fața lui Chirac. Într-un asemenea caz, împotriva doamnei Le Pen și pentru candidatul conservator ar urma să voteze și cei mai fanatici alegători de stânga. În Franța se crede acum că persoana care va fi desemnată de republicani pentru prezidențiale va fi și viitorul ocupant al Palatului Elysée.

Și Claire Demesmay crede că șansele Marinei Le Pen de a ajunge șefă de stat sunt "egale cu zero". Mai probabil ar fi ca "alte partide să preia din temele Frontului Național". Ceea ce se și întâmplă deja. "Acesta este un pericol real și imediat."