Furie neputincioasă

Dacă dimensiunea grevelor şi a protestelor ce zguduie ţările lovite de criză din flancul sudic al zonei euro dă şi măsura furiei şi dezamăgirii pe care cetăţenii o resimt faţă de stat şi de măsurile de austeritate pasibile de a tămădui criza datoriilor, atunci situaţia este cu adevărat gravă. Dar, deşi legitime, este îndoielnic că demonstraţiile şi grevele oferă soluţii de depăşire a crizei – crede EL PAIS, ziarul spaniol avînd el însuşi de suferit de pe urma curbei de sacrificiu impusă de guvern.

Că spaniolii, portughezii şi grecii trebuie să strîngă acum cureaua după ce s-au întins mai mult decît le-a fost plapuma, este de înţeles dar impunerea reformelor scadente în absenţa unei plase sociale care să nu îngăduie prăbuşirea oamenilor în cumplită sărăcie, este cvasi-imposibilă, atrage atenţia ziarul elveţian TAGES ANZEIGER.

Cît despre vehemenţa protestelor, aceasta nu are voie să degenereze într-un stat democratic, de drept, în lupte de stradă. Furia este însă alimentată şi de dezechilibrele sociale. Fiindcă, în timp ce cetăţeanul de rînd este cel care sîngerează, elitele politice şi economice trăiesc pe mai departe pe picior mare - relevă MANNHEIMER MORGEN, în timp ce, din Marea Britanie, mai puţin afectată de criza datoriilor din spaţiul monetar euro, GUARDIAN face o recomandare mai mult decît resemnată: cu noua politică de austeritate va trebui să ne obişnuim pe termen mai lung.

Iar Germania va trebui şi ea să se obişnuiască cu ideea că într-o Europă aflată în spasmele crizei, va avea şi ea de suferit prooroceşte LEIPZIGER VOLKSZEITUNG, amintind că prognozele economice indică o scădere a indicelui de creştere. Iar dacă actuala politică de dură austeritate va fi în continuare aplicată, este puţin probabil că se va putea veni de hac crizei, fiindcă şi suferinţele oamenilor au o limită.

În căutarea ţapului ispăşitor, cei afectaţi de criză au învinovăţit Germania uitînd că în urmă cu cîţiva ani, Republica Federală a fost bolnavul zonei euro dar că, ducînd la bun sfîrşit, cu sacrificii, dar şi cu proteste, reformele necesare, incluse în agenda 2010, a izbutit să se însănătoşească, semnalează LAUSITZER RUNDSCHAU, sfătuindu-şi cititorii să fie înţelegători şi clemenţi cu sud-europenii revoltaţi acum. Acelaşi ziar insistă asupra necesităţii luării în discuţie a unei mai juste împărţiri a poverilor. Altminteri, pacea socială, stabilitatea internă a Europei riscă să fie nu numai fatal compromise ci să devină incendiare.

Incendiară este deja oricum situaţia din Orientul Apropiat, respectiv conflictul israeliano-palestinian, reaprins după o perioadă de latenţă. In căutarea cauzelor, NEUE ZÜRCHER ZEITUNG depistează lipsa de voinţă politică a guvernului Netanjahu de a modifica starea de lucruri existentă, de a discuta măcar despre unele concesii dureroase cum ar fi compromisul în privinţa Ierusalimului, care stîrneşte emoţii în lumea arabă, fiind instrumentalizat de fanaticii islamişti. Deloc neglijabilă este şi alterarea relaţiilor americano-arabe datorată, în parte, tot politicii actualului guvern israelian, relevă ziarul din ţara cantoanelor.

Netanjahu mizează pe cartea securităţii naţionale refuzînd să se lase sfătuit, necum dirijat de Washington, aşa încît ne putem aştepta la o iarnă turbulentă, consideră THE INDEPENDENT.

Turbulenţe, de cu totul altă natură, au loc şi la Washington, provocate de doi generali americani de calibru cu răspunderi majore în stat. MÜNCHNER MERKUR rezumă scandalul care se sustrage de sub incidenţa absolută a categoriilor morale estimează ziarul bavarez şi continuă: Dacă şeful celui mai important serviciu american de informaţii şterge cu o creativitate demnă de cauze mai bune urmele legăturii sale extra-conjugale în vreme ce amanta lui primeşte informaţii militare secrete de maximă stringenţă, atunci este firesc ca însăşi funcţia de şef al CIA deţinută de generalul Petraeus să fie privită cu suspiciune. Iar dacă comandantul suprem al unei armate implicată într-un război ucigaş bombardează o femeie căsătorită, pe care a pus ochii, cu zeci de mii de mailuri, aidoma unui băiat aflat la pubertate, atunci generalul Allen nu trebuie să se mire de dramatica erodare a autorităţii sale în faţa soldaţilor de pe front.