Generatia furiei

Dacă în privinţa redresării finanţelor publice guvernul Berlusconi depune eforturi, referitor la situaţia precară de pe piaţa muncii deviza oficialilor de la Roma pare a fi "fă-te că n-ai văzut şi mergi mai departe".

"După şapte ani cu contract pe perioadă determinată încă nu am garanţia unui post permanent. 700 de euro am salariu. Nu am concediu şi nici drepturi, nu am viitor, nu am parte de respect", se plânge un angajat.

60% din italienii cu vârste între 18 şi 29 de ani câştigă sub o mie de euro lunar. Rata şomajului în rândul tinerilor este de 30%. Doar zece procente au salarii corespunzătoare calificării lor şi contracte de muncă permanente.

"Un cercetător câştigă 800 de euro", reclamă Emilio Sabatino din Roma.

Opt sute de euro reprezintă echivalentul unei chirii lunare pentru un apartament în capitală.

"Avem specialişti talentaţi. Sunt cei mai buni doctori, cei mai buni profesori de istoria artelor, dar nu aici ci în Canada, SUA, Franţa şi Germania. Aceştia sunt o pierdere pentru Italia", spune un cetăţean.

Premierul e de vină

Italia se situează pe o poziţie fruntaşă a datornicilor din UE, fiind responsabilă pentru aproape un sfert din datoriile tuturor celor 17 state ale zonei euro. Doar Grecia se află într-o situaţie mai gravă. Planul de redresare a finanţelor publice nu este considerat viabil.

Tensiunile interne iau amploare. În mod deosebit, în partea de nord a ţării lipsesc locurile de muncă. În învăţământ au fost desfiinţate mii de posturi, decizie care i-a afectat în primul rând pe noii absolvenţi.

În opinia multor italieni, principalul vinovat este nimeni altul decât premierul Berlusconi:

"A fost ales datorită promisiunilor mari pe care le-a făcut şi programelor pe care le-a prezentat (n.r. în campania electorală). Dar concret nu s-a făcut nimic. Italia stagnează, iar în privinţa creşterii economice suntem pe ultimele locuri la nivel european."

În valoare de câteva zeci de miliarde de euro, planul de austeritate al Italiei ar urma să permită ţării să ajungă la un echilibru bugetar în trei ani de zile. Acesta prevede, în principal, reducerea cheltuielilor şi o reformă a sistemului fiscal care ar trebui să permită majorarea veniturilor în cursul anilor următori.

Autori: Tilmann Kleinjung, Claudia Ştefan
Redactor: Rodica Binder