Germanii reînvie practica coloniilor muncitorești

Economia înflorește, mulți specialiști din țări mai puțin prospere se stabilesc în Germania, pe piața locuințelor este criză. Pare a fi actuala situație? Și în secolul 19, între etapa de industrializare și prăbușirea bursei din 1873 (așa-numita Gründerzeit), era la fel. Atunci au fost înființate sute de colonii muncitorești, mai ales în Bazinul Ruhr și Renania.

Multe dintre cartierele muncitorești erau amplasate direct pe terenul fabricii. Dreptul la o locuință, stipulat în contractul de muncă, era asociat și unei anumite conduite. Cei care făceau grevă sau se organizau în sindicate riscau să-și piardă acoperișul de deasupra capului. Locuitorii coloniei BASF, ai căror fii erau trecuți de 14 ani, dar nu lucrau în fabrică, chiar își luau angajamentul să nu-i mai tolereze pe acești adolescenți în locuință.

Supraveghetorii, maiștrii și administratorii fabricilor locuiau, de asemenea, în aceste cartiere. Casele lor, mult mai confortabile comparativ cu cele ale muncitorilor, erau amplasate în apropierea porților. Astfel puteau supraveghea personalul și după încheierea programului de lucru.

Recunoscător și la pensie

Casele muncitorilor din colonii era mult mai bune ca locuințele germanilor din cartierele sărace, iar fabrica asigura reparațiile și lucrările de modernizare. În ziua de azi, multe dintre fostele cartiere muncitorești nu se mai află la periferia orașelor, ci în centrul acestora. Unele figurează pe lista clădirilor-monument. Fabricile le-au vândut firmelor de asigurări, fondurilor de pensii sau chiar chiriașilor.

Foștii salariați care încă mai locuiesc în cartierele din apropierea fabricilor suportă mult zgomot și noxe. Dar nu se grăbesc să reclame situația la autoritatea pentru protecția mediului, ci se bucură că fostul angajator încă mai are de lucru.

Specialiști angajați și păstrați în firmă

Inițiativa "Job & Wohnen" (muncă și locuinţă), aparținând Asociației federale a întreprinderilor mici și mijlocii, BVMW, și-a propus să reînvie tradiția coloniilor muncitorești. BVMW reprezintă interesele a aproximativ 900.000 de firme mici și mijlocii, cu 12 milioane de angajați.

"Toate firmele se plâng că nu găsesc personal", spune președintele comisiei juridice a BVMW, avocatul Peter Diedrich. Din lipsă de personal, unele companii au fost nevoite să refuze contracte sau să achite penalizări.

O locuință la un preț rezonabil într-un mare oraș german ar putea fi tentantă pentru angajați și ar împedica fluctuația de personal, fiindcă oamenii s-ar gândi de două ori înainte de a-și schimba locul de muncă dacă mutarea ar presupune și pierderea unei case ieftine.

Fiindcă, spre deosebire de marile concerne, firmele micuțe nu au puterea financiară de a construi locuințe, Peter Diedrich a venit cu ideea înființării unor cooperative. Pentru înființarea unei asemenea organizații este nevoie de cel puțin trei membri, toți cu drept egal de decizie și cu acțiuni în funcție de necesitățile fiecăruia.

Prima organizație de acest fel a început să funcționeze în iunie, la Berlin. Șapte companii, din diverse domenii, intenționează să construiască un cartier muncitoresc, cu aproximativ 100 de locuințe, în Spandau. Primele familii s-ar putea muta în noul cartier la sfârșitul anului 2020. Alte două colonii sunt în stadiul de proiect.

Decent și ieftin

Compania de inginerie și consultanță GSE ia parte la noul proiect cu cinci locuințe. "Este o idee bună. Ducem lipsă pe specialiști, așa că prin aceste locuințe dorim să ne sporim atractivitatea ca angajator", spune Jorg Enseleit, inginer în cadrul GSE.

Pentru un oraș ca Berlinul, chiriile vor fi ieftine: 8,50€/mp. Aproximativ 30% din locuințe vor fi finanțate din fonduri publice și vor fi destinate angajaților cu venituri mici. În acest caz, prețul chiriei va fi de 6,50€/mp.

"Nu vor exista categorii Business sau Economy, ci locuințe decente pentru toată lumea", promite Peter Diedrich. Inițiativa "Job & Wohnen" estimează un preț final de 2350€/mp construit – mult sub actualul preț al pieței.

Construcții la prețuri mai mici

Prețurile vor fi mici întrucât cooperativele nu vor investi în terenuri. Viitoarele colonii vor fi construite pe terenuri concesionate sau pe terenurile pe care membrii cooperativelor le pun la dispoziție ca bunuri imobile neoperaționale. Acestea din urmă pot fi folosite ca teren intravilan grație relaxării anumitor reglementări privind eliberarea autorizațiilor.

Bani vor fi economisiți și prin utilizarea anumitor materiale de construcție, ca plăci de beton sau lemn. Proiectele arhitectei Eva Dedering dezvăluie blocuri albe combinate cu elemente viu colorate, înconjurate de spații verzi, grădinițe și cafenele.

Eva Dedering este convinsă că modelul va avea succes. Și dacă statul ar returna taxa pe valoarea adăugată, cum face în cazul hotelurilor și clădirilor de birouri nou-construite, sau ar renunța la taxa de intabulare pentru locuințele subvenționate, chiriile ar putea fi și mai mici.

"Nu vrem să facem profit cu aceste locuințe", declară, la rândul său, reprezentantul GSE, Jorg Enseleit. Membrii cooperativelor suportă 20% din costurile investițiilor, 15% vin din partea Băncii de Investiții Berlin IBB sub formă de subvenții. Restul banilor se asigură din împrumuturi. Un interes uriaș față de proiectul demarat deja în capitala Germaniei mai arată orașele München, Hamburg, Dresda și Rostock.

În capitala Bavariei, unde situația de pe piața locuințelor este și mai tensionată ca la Berlin, sindicatul principalului furnizor de servicii municipale (apă, curent, energie termică, transport public etc.) a luat inițiativă acum trei ani. 550 de locuințe au fost deja construite pentru ca angajații companiei, de la tehnicieni la șoferi de autobuz, să-și poată permite o locuință în oraș. În următorii ani vor mai fi construite alte 500 de apartamente.