Graniţele libertăţii presei

În replică la decizia autorităţilor americane de filare a jurnaliştilor agenţiei de presă Associated Press, Procurorul General al SUA, Eric Holder, a declarat că "a existat o scurgere serioasă de informaţii, care ar fi putut pune în pericol poporul american". Pornind de la această premisă, serviciile secrete americane au interceptat telefoanele jurnaliştilor AP, dorind astfel să afle care sunt sursele acestora.

Reacţia gazetarilor în acest caz a fost, nu doar în Statele Unite, ci şi în Europa, extrem de puternică. În Germania, de pildă, Asociaţia Jurnaliştilor a catalogat acţiunea de interceptare a ziariştilor AP drept "un atac împotriva libertăţii presei", cu atât mai grav cu cât, spun reprezentanţi asociaţiei, fără surse - deseori anonime - orice investigaţie jurnalistică devine extrem de dificilă.

Ar putea, însă, apela şi autorităţile germane la mijloace asemănătoare de urmărire a jurnaliştilor?

Relevant din punct de vedere al siguranţei

Importanţi reprezentanţi ai presei germane exclud categoric această posibilitate. Într-un interviu acordat DW, Michael Rediske, directorul Asociaţiei Jurnaliştilor din Berlin-Brandenburg a declarat, textual, că "un lucru de acest fel este de neconceput în Germania".

Curtea Constituţională din Germania, în rolul ei de apărător al legii fundamentale, a considerat în mai multe rânduri că libertatea presei este foarte importantă. În 2005, birourile publicaţiei Cicero au fost percheziţionate pentru că aceasta publicase informaţii provenind din dosare confidenţiale. Conducerea publicaţiei s-a adresat Curţii Constituţionale, reclamând percheziţia, iar aceasta din urmă a dat dreptate jurnaliştilor.

În Statele Unite, teama de terorism şi ameninţările care derivă din acesta, influenţează major discuţiile privind libertatea presei. Wolfgang Donsbach, specialist în ştiinţele comunicării la Universitatea Tehnică din Dresda spune că, deşi acţiunile guvernului american nu sunt justificate, ele nu sunt complet absurde.

În încercarea de justificare a unor asemenea acţiuni, inclusiv cea care i-a vizat pe ziariştii AP, autorităţile se referă, invariabil, la "informaţii relevante din punct de vedere al siguranţei". Michael Rediske, director şi la secţia germană a asociaţiei Reporteri fără frontiere, consideră că acest argument nu stă în picioare.

"Dacă este vorba despre evitarea unei infracţiuni, jurnaliştii vor fi suficient de atenţi încât să nu publice anumite informaţii. Însă a considera o informaţie relevantă din punct de vedere al siguranţei este un joc vechi pe care îl practică autorităţile".

În Germania, jurnaliştii care află informaţii confidenţiale de la surse care au acces la acestea, pot publica atari informaţii", spune Rediske. Culpabilă este, în această situaţie, sursa - motiv pentru care aceasta doreşte să rămână anonimă.

Situaţia devine în schimb critică în cazul în care jurnaliştii solicită surselor să le înmâneze documente. "Un atare gest ar putea fi considerat instigare la divulgare de secrete, lucru condamnabil. Graniţa dintre primirea de documente şi instigare este, însă, greu de stabilit", mai spune Rediske. Din acest punct de vedere, jurnaliştilor trebuie să li se ofere mai multă protecţie.