Grecia şi ceilalţi

Pe Wolfgang Schäuble (în poza de mai sus) te poţi baza. Chiar dacă pe parcurs îi mai supără pe unii, alţii. Iniţial a respins programul de reforme propus de greci, considerându-l nesatisfăcător. Iar prin acest gest i-a demonstrat Atenei cine e şeful: Berlinul. Dar în acelaşi timp i-a iritat şi pe partenerii din celelalte capitale, care, pe bună dreptate, s-au simţit uşor călcaţi în picioare. Într-un final, familia de la Bruxelles a ajuns la un compromis: mai mult timp pentru “pacientul grec”, fără “medicamente suplimentare”, adică alte credite de miliarde din partea “medicilor”. (EU, BCE, FMI)

Din punctul acesta de vedere, nu e de mirare că Wolfgang Schäuble a pledat în faţa Bundestagului pentru o extindere în timp a ajutorului pentru Grecia. Poţi să le impuţi multe Creştin-Democraţilor germani: de pildă, că exagerează cu ideile lor de austeritate la nivel internaţional. Dar cu toate acestea, Schäuble este un european convins, care se ocupă foarte serios de proiectul comun, care a debutat în 1951 cu Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului. Tocmai de aceea, politicianul, născut în timpul celui de-al doilea Război Mondial şi cu o experienţă de 43 de ani în parlament, îşi permite să facă afirmaţii ca “Solidaritatea e strâns legată de încredere”.

Când Schäuble vorbeşte despre solidaritate, trebuie luat în serios

Pentru unii, aceste cuvinte par spuse doar de amorul artei. Dar, atâta timp cât îi aparţin lui Schäuble, ar trebui luate în serios. Un viitor prosper penru cele 28 de state membre ale Uniunii Europene, dintre care 19 au introdus moneda euro, poate fi garantat numai „dacă suntem uniţi în Europa“. Din punct de vedere metodic, Schäuble înţelege lucrurile altfel decât oponenţii lui din parlament şi din afara acestuia. Prin „da“-ul, pe care l-a dat într-un final ajutorului pentru Grecia, s-a ţinut tare în faţa tuturor populiştilor. Pentru că propagandişti există peste tot: în politică, în mass media, sau pe stradă.

Dar adevăratul test nu s-a dat încă. Schäuble şi cei mai mulţi dintre germani le-au dat grecilor, dar şi-au dat şi lor înşile ceva timp de manevră. Copilul problemă al familiei europene va mai crea multe necazuri de acum încolo. Grecia a devenit deja sinonimul crizei euro. Totuşi, nu ar trebui să uităm că problemele Europei nu sunt numai de natură fiscală. UE îşi va (re)căpăta credibilitatea şi atractivitatea, numai atunci când îşi va consolida democraţia şi va deveni mai transparentă.

Nu numai Grecia a încălcat valorile europene

Neregulile de natură financiară sunt descoperite destul de greu. Grecia este dintre toate numai cel mai brutal exemplu. Europa are nevoie de o bază stabilă socială, dar şi morală. În momentul de faţă, milioane de oameni din întreaga UE nu au nicio perspectivă din punct de vedere economic. O situaţie cu potenţial de explozie. Dar dacă ne gândim la întreaga listă de nereguli, e cu atât mai neliniştitor. La acest capitol se află şi îngrădirea libertăţii presei în Ungaria. Şi în Italia presa a avut de suferit în perioada Berlusconi. O altă întrebare interesantă ar fi cât de independentă era atunci justiţia la Roma.

Nu contează în câte feluri se încalcă Tratatul de la Lisabona, semnat de toate ţările UE; dar un lucru e sigur: fiecare în parte calcă în picioare valorile unanime de bază. De aceea, comunitatea trebuie să acţioneze consecvent şi mai puţin contradictoriu. Austria fusese sancţionată în urmă cu 15 ani, din cauza coaliţiei pe care o făcuseră conservatorii cu populiştii de dreapta. Dar Italia a rămas în schimb neatinsă, deşi Lega Nord, care nu era cu nimic diferită de populiştii din Austria, a făcut parte de mai multe ori din guvernul de la Roma.

Solidaritatea nu poate fi un drum cu sens unic

Ambele guverne erau legitime, din punct de vedere democratic. De aceea, se poate spune că Austria a fost pusă la zid pe nedrept. La fel de legitimă este şi coaliţia între socialişti şi extremiştii de dreapta, în Grecia. Cu o mentalitate europeană, Ministrul de Finanţe al Germaniei a respectat clar alegerea făcută de greci, dar a adăugat că “solidaritatea e strâns legată de încredere”. Este valabil atât penru Grecia, cât şi pentru celelalte 27 de state ale Uniunii Europene.