Spotmedia.ro: Guvernul la mâna CCR

Pe acest criteriu, majoritatea în CCR a actualei Puteri este covârșitoare. Cum nu sunt în discuție interese personale directe ale judecătorilor, ca în legea pensiilor speciale, va fi un turnesol important pentru ultima fărâmă de cel puțin aparentă corectitudine a Curții. 

Pentru că motivele de neconstituționalitate sunt foarte multe, invocate nu doar de USR în sesizarea CCR, ci și de departamentul de specialitate al Ministerului Justiției, care a avut multe observații în spatele avizului pozitiv asumat politic de dna Gorghiu.

Cea mai mare problemă este neconstituționalitatea extrinsecă, adică acele motive care privesc conceperea legii și modul de adoptare a acesteia. Trei ar fi motivele pe această zonă, invocate de sesizarea USR:

1. Caracterul eterogen al legii adoptate prin angajare. Ea modifică sau interferează cu peste 20 de acte normative între care Codul Fiscal, cel Administrativ, de Procedură Civilă, de Procedură Fiscală, Legea salarizării unitare, Legea contabilității. Prevederile intră în vigoare la termene diferite, unele imediat, altele în 2024, altele în 2025.

Există o practică substanțială a CCR care impune ca un proiect să aibă un caracter unitar, iar obiectul de reglementare să vizeze un singur domeniu. Și au fost numeroase legi respinse pe acest motiv. Deci în mod normal CCR ar trebui să fie consecventă și să admită aceasta neconstituționalitate extrinsecă.

2. Nu a fost respectat termenul legal de menținere a proiectului în consultare publică.

3. Angajarea răspunderii ar trebui să fie o procedură de excepție, când fie urgența maximă nu lasă timp pentru parcursul normal, cu dezbateri extinse, sau când structura politică a Parlamentului este problematică, în cazul guvernelor minoritare sau cu majoritate foarte fragilă, deci forțate să joace „totul sau nimic”.

Niciunul dintre motive nu este aplicabil în acest caz.

Dacă vreunul dintre aceste motive de neconstituționalitate extrinsecă, care privește actul normativ în totalitate, va fi admis, dauna va fi totală, pentru că o lege declarată neconstituțională în totalitate nu mai poate fi reparată.

Deci angajarea răspunderii va fi aruncată la gunoi și tot pachetul fiscal va trebui luat de la capăt, modificând lege cu lege separat, după care Guvernul, eventual, să își angajeze răspunderea pe noul pachet de legi, dacă nu mai are timp de procedură ordinară.

Acesta a fost cel mai mare pericol și în cazul legii pensiilor speciale. Acolo însă CCR s-a făcut că nu vede neconstituționalitatea extrinsecă, culmea, nici măcar pe una referitoare la succesiunea voturilor în cele doua Camere, pe care a sesizat-o și a introdus-o în motivare, dar a lăsat-o nesancționată pe motiv că nu a fost cuprinsă în sesizare.

Amânarea luării deciziei cu o săptămână, în vară, a avut în spate tocmai această bătălie pentru ca legea să nu fie aruncată cu totul la gunoi și întreg procesul legislativ să fie luat de la capăt.

Ca să elimine acest pericol în cazul legii modificărilor fiscale, CCR va trebui să facă un autentic reviriment jurisprudențial din nou, adică o schimbare de practică de care dl prim-magistrat asistent Benke, autorul celor mai sofisticate motivări ale Curții, cu siguranță că este apt. Ar fi însă o concesie cu valoare de precedent extrem de riscantă, pentru că ar valida haosul legislativ.

Dacă CCR se va limita la neconstituționalități intrinseci, care țin de o prevedere sau alta, legea poate fi corectată în Parlament, dar sunt de așteptat tensiuni mari, tot mai mari în zona liberală.

De altfel, doi parlamentari PNL au semnat sesizarea CCR, e posibil să fie excluși din partid pentru asta, între timp a plecat din PNL deputatul Ben Oni Ardelan și, pe surse, se discută de încă vreo trei plecări.

Ca să evite orice pericol politic pentru Guvern, pe 18 octombrie, CCR ar trebui să scoată legea imaculată, ceea ce ar fi în egală măsură grav și penibil.

Citiți pe Spotmedia.ro articolul semnat de Ioana Ene Dogioiu.