Günter Grass - Viaţa în imagini

"Toba de tinichea" (1959) i-a adus lui Günter Grass faima mondială. Romanul reprezintă una din cele mai importante lucrări ale literaturii germane postbelice. Face parte din "Trilogia Danzigului", care tratează vina germanilor şi amintirile despre Cel de-al Treilea Reich. "Toba de tinichea" a fost ecranizată în 1979 de Volker Schlöndorff şi a devenit prima peliculă germană premiată cu Oscar.

Pentru "Toba de tinichea", Grass a primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1999. Comitetul motiva decizia, arătând că el a zugrăvit "faţa uitată a istoriei" şi că "Toba de tinichea" va rămâne "una din marile opere literare ale secolului XX".

Schiţarea "uitatei feţe a istoriei" a devenit preocuparea principală a vieţii lui Grass. S-a născut la 16 octombrie 1927 la Danzig (astăzi Gdansk), atunci parte a Prusiei Răsăritene. A crescut în cartierul Langfuhr (astăzi Gdansk-Wrzeszcz din Polonia) într-o familie simplă. În tinereţe, a fost ministrant şi membru al tineretului nazist. În ziarul acestora HJ i-au fost publicate primele poezii.

S-a înrolat voluntar în armată. În 1944, la numai 17 ani, a intrat în trupele de elită naziste ale SS. Spre finalul războiului a fost luat prizonier de americani. Zeci de ani mai târziu a vorbit despre perioada în care a fost militar nazist. S-a înrolat pentru a scăpa de strâmtoarea din familie, explica el într-un interviu în 2006.

După război a început să cioplească în piatră şi s-a înscris la Facultatea de Grafică şi Sculptură din Düsseldorf. A petrecut perioade mai lungi de timp în Berlin şi la Paris, şi a avut mai multe expoziţii. Toată viaţa a rămas fidel artei şi şi-a creat singur coperţile romanelor.

În anii '50, Grass s-a orientat spre literatură. În 1955, este remarcat de influentul cerc al scriitorilor "Grupul 47". "Se ştia că era pictor sau un fel de artist plastic. Un tip tenebros cu alură de bătăuş", îşi aminteşte scriitorul Hans Werner Richter. În timpul unei întâlniri a grupului, Grass a citit două capitole din "Toba de tinichea", punând astfel bazele carierei lui de scriitor.

Grass s-a implicat şi în politică, susţinând prietenia germano-poloneză. În anii '60 s-a angajat în campaniile SPD, fără a fi încă membru de partid. Social-democrat cu carnet a fost doar în perioada 1982-1992. Dar pe social-democraţi i-a sprijinit toată viaţa.

În 1995, faimosul critic literar Marcel Reich Ranicki făcea "ferfeniţă" la propriu romanul lui Grass "Ein weites Feld"( "Un câmp prea departe"), după cum sugerase publicaţia "Spiegel". Romanul politic, ce abordează o panoramă a istoriei germane între 1848 şi Căderea Zidului Berlinului, a stârnit dezbateri aprinse pe marginea "falsificării istoriei" de către autor. Romanul a fost best-seller.

În 2002, lumea literară îl celebra din nou pe Grass. Nuvela "În mers de rac", care descrie scufundarea vasului "Wilhelm Gustloff" în 1945 şi fuga populaţiei germane din ţinuturile de răsărit a devenit un succes senzaţional. Criticii au apreciat curajul lui Grass de a aborda o temă atât de dificilă şi au lăudat descrierile autentice.

Următoarea mare dezbatere în Germania a fost provocată de biografia lui Grass "Decojind ceapa" din anul 2006. El recunoştea că în 1944 a intrat în trupele Waffen-SS. Nu puţini au fost cei care i-au criticat integritatea morală şi credibilitatea.

Cu puţin timp înainte de a împlini 85 de ani, în 2012, Grass stârnea din nou controverse. Poemul său critic faţă de Israel intitulat "Ceea ce trebuie spus", publicat în Süddeutsche Zeitung , s-a soldat cu furtunoase critici. Poezia a fost "făcută praf" din punct de vedere stilistic, iar Grass a fost acuzat de antisemitism şi lipsă de cunoştinţe politice.

În decembrie 2013, el era unul din cei 562 de semnatari ai apelului intitulat "Writers Against Mass Surveillance" (Scriitori împotriva supravegherii în masă), un apel împotriva practicilor de supraveghere în masă ale serviciilor secrete americane. Günter Grass a fost un intelectual controversat, a cărui scriitură a fost lăudată şi criticată în egală măsură.