Potenţial ridicat de migraţie la frontierele externe ale UE

DW: Domnule Brücker, estimaţi că Germania are nevoie anual de până la 400.000 de imigranţi pentru ca economia ţării să rămână competitivă. Cum s-a ajuns la această situaţie?

Herbert Brücker: Începând cu anii 1970, natalitatea a scăzut considerabil în Germania. În acelaşi timp a crescut speranţa de viaţă. Fără imigranţi, până în anul 2060 potenţialul forţei de muncă ar scădea cu 40 la sută. În cazul unui număr de aproximativ 400.000 de imigranţi anual, acest potenţial ar rămâne cât de cât constant. Dar chiar şi aşa să nu uităm că va creşte numărul persoanelor vârstnice. Tot mai mulţi oameni vor fi la pensie. Iar aceste pensii vor trebui finanţate de aceeaşi forţă de muncă.

Apreciaţi că în 20 de ani fiecare a treia persoană din Germania va avea origini străine. Pe ce se bazează această prognoză?

În momentul de faţă, cam 25 la sută dintre cei care trăiesc în Germania au origini străine. Aceştia fie au imigrat chiar ei, fie sunt născuţi aici, în prima sau a doua generaţie. Dacă an de an vor imigra între 200.000 şi 400.000 de oameni, aşa cum este de aşteptat, numărul celor cu rădăcini străine va ajunge până în anul 2030, probabil, la 35 de procente.

Referitor la ţările de origine, credeţi că cei mai mulţi vor veni din Ucraina şi Balcanii de Vest şi mai puţin din România. De ce?

În ce priveşte ţările din prima rundă de extindere a UE, cum ar fi Polonia, potenţialul de migraţie s-a cam epuizat. Referitor la ţările din runda a doua, aşadar Bulgaria, România, dar şi Croaţia, mai există un potenţial considerabil de migraţie, dar acesta va scădea treptat. Aceasta pe de o parte pentru că venitul pe cap de locuitor se apropie de cel de aici, iar pe de alta pentru că tinerii dornici să emigreze au făcut deja în mare parte acest pas. Atunci va veni rândul ţărilor de la frontierele externe ale UE, cum ar fi Ucraina şi cele din Balcanii de Vest, unde posibilităţile de imigrare în spaţiul UE nu au fost prea avantajoase, dar unde dorinţa de emigrare este încă relativ mare şi decalajul venitului pe cap de locuitor este mare faţă de Occident. Dacă, sub o formă sau alta, s-ar facilita emigrarea, numărul celor dornici să-şi părăsească ţara ar fi relativ ridicat.

Ce ar însemna, de exemplu pentru Ucraina, o emigrare în masă?

În cazul unei ipotetice reglementări privind libertatea de mişcare şi de muncă în spaţiul comunitar, nu ar mai imigra doar cei cu înaltă calificare, ci şi cei cu o calificare medie sau chiar slabă. Perspectiva emigării a dus la creşterea investiţiei în capitalul uman. Mai mulţi oameni urmează cursuri de calificare sau studiază, pentru că o mai bună calificare le promite venituri mai bune în ţările-ţintă decât în cele de origine. Observăm cum după transformările politice numărul studenţilor şi al celor care se decid pentru calificări profesionale a crescut considerabil. În ţările primei runde de extinderi, numărul acestora s-a dublat chiar. Asta înseamnă că aceste ţări nu sunt toate afectate de aşa-numitul fenomen brain-drain, pentru că se investeşte suplimentar în educaţie. O parte dintre emigranţi revin în ţările de origine. Există sectoare de excepţie, cum este cel medical. Medicii şi în general personalul medical emigrează în număr mare în state în care dispun de salarii net mai bune. În ţările de origine li se duce acut lipsa. 

Cum influenţează migraţia starea de spirt din Germania? Există un potenţial de conflict din raţiuni culturale?

Diversitatea va lua amploare în Germania. Migranţii nu mai provin doar dintr-un număr cât de cât redus de ţări. Provenienţa lor se va diversifica puternic. Cel mai mare grup în rândul studenţilor străini din Germania îl constituie chinezii. Distanţele geografice dintre ţara de origine şi cea de destinaţie vor fi tot mai mari. Aceasta datorită reducerii costurilor la telecomunicaţii şi transport. Astfel, în toate ţările puternic dezvoltate va spori diversitatea populaţiei. Dar aceasta nu reprezintă neapărat o problemă. Nu va mai exista un grup de migranţi dominant, ci vor exista numeroase grupuri de migranţi din diferite spaţii culturale, care însă vor putea convieţui fără probleme. Acest lucru va funcţiona în general foarte bine. Potrivit studiilor efectuate în acest sens, contactele dintre populaţia germană şi cea străină sunt destul de intense, iar integrarea socială funcţionează neaşteptat de bine. Va trebui doar să ne obişnuim cu ideea că în marile centre urbane nu va mai exista o populaţie omogenă din punct de vedere etnic. Şi nu va mai exista în rândul străinilor un grup dominant - de pildă turcii, imigranţi din fosta Iugoslavie sau italienii. Structura etnică va fi mai pestriţă, ceea ce nu presupune, însă, că problemele generate de migraţie vor lua amploare. E posibil ca acestea să se reducă.

Spre deosebire de acest model deschis, îl avem pe cel al lui Donald Trump sau cel pe care îl implică Brexitul, migraţia jucând un rol important. Marea Britanie nu vrea să mai primească decât migranţi cu înaltă calificare.

Un model de migraţie e un mit şi aşa va rămâne. Vedem cum în Marea Britanie migranţii din spaţiul UE, care au adus beneficii enorme ţării, sunt mai bine integraţi pe piaţa muncii chiar decât britanicii. Ei plătesc impozite şi contribuţii sociale mai mari şi sunt cu mult mai bine calificaţi decât britanicii. Ei au adus o contribuţie substanţială la PIB-ul şi sistemul social al Marii Britanii. Lucrurile au funcţionat foarte bine. Ceea ce nu funcţionează în Marea Britanie este imigraţia din state terţe, în special din fostele colonii britanice. Aceste persoane sunt considerabil mai puţin integrate pe piaţa muncii decât europenii. Eu cred că Marea Britanie comite o mare eroare. Există dovezi clare, potrivit cărora Londra va fi perdantul Brexitului. Mai ales din cauza faptului că va pierde forţa calificată de muncă din statele cele mai recente membre ale Uniunii Europene.

Herbert Brücker este din anul 2005 şeful departamentului "Migraţie, integrare şi piaţa internaţională a muncii" din cadrul "Institutului de Studii privind Piaţa Profesională şi a Muncii" din Nürnberg şi, din 2008, profesor pentru economie la Universitatea din Bamberg. Brücker mai conduce, din 2017, secţia consacrată cercetării migraţiei economice şi integrării din cadrul Institutului BIM de la Universitatea Humboldt din Berlin.  

Interviul a fost realizat de Dmytro Kaniewski