Incertitudine pe insula Lesbos

În adăpostul Karatepe şi hotspot-ul "Moria" umblă vorba că refugiaţii vor fin evacuaţi şi transportaţi în nordul Greciei, la Kavala. În portul Mytilene, vasul "El.Venizelos" îi aşteaptă deja. Migranţilor le este teamă că vor fi trimişi înapoi în Turcia. Ar fi întreruperea brutală a unei odisee către Europa.

Nour, fostă specialistă în microbiologie la Damasc, îşi ţine copilul în braţe. Îl întreabă pe primarul insulei, Spiros Galinos, încotro vor fi trimişi. Spaima i se citeşte în ochi. Galinos o asigură că destinaţia călătoriei este Kavala.

Alături de soţia şi copiii săi, Mahmoud din Siria îi spune primarului că scopul său este să ajungă neapărat la Atena, oraş în care se găseşte restul familiei. Pentru a fi convingător bărbatul îi arată primarului biletele de călătorie.

Galinos îi promite că nimic nu le va sta în drumul lor către Atena. În ciuda promisiunilor autorităţilor locale, mulţi refugiaţi refuză să urce la bordul vasului "El.Venizelos". Ambarcaţiunea părăseşte portul, în cele din urmă, pe jumătate goală. Din motive necunoscute, vaporul nu se îndreaptă nici spre Kavala nici spre Turcia ci spre Atena.

Protecţia victimelor

Situaţia este neclară pentru toate părţile şi o mulţime de detalii din acordul încheiat între Bruxelles şi Ankara sunt încă necunoscute. În ultimele luni, administraţia insulei Lesbos şi-a dat silinţa să extindă structurile de preluare şi înregistrare a refugiaţilor. În vara anului trecut, în taberele din centrul administrativ al insulei - Mytilene - şi în jurul acestuia se găseau 30.000 de refugiaţi, la fel de mulţi ca însăşi populaţia oraşului.

De atunci încoace au fost amenajate numeroase centre mai mari sau mai mici, prevăzute cu grupuri sanitare moderne şi chiar şi locuri de joacă pentru copii. Pe insulă activează peste 180 de organizaţii umanitare. Aproximativ 2000 de voluntari se ocupă de migranţii care ajung pe insulă. După închiderea rutei balcanice "am ştiut că oaspeţii noştri, refugiaţi sau imigranţi, sunt victime ale războiului şi trebuie să le purtăm de grijă. Problema nu sunt oamenii, ci bombele care le distrug casele. Din păcate există decizii politice în defavoarea refugiaţilor. Noi dorim să-i protejăm", mărturiseşte primarul Galinos.

În ciuda crizei economice, inclusiv locuitorii insulei s-au implicat în îngrijirea migranţilor. Aproape o treime din populaţie este compusă din descendeţi ai refugiaţilor greci din Asia Mică. În 1922 aceşti oameni au căutat adăpost pe Lesbos. Cu toate acestea, dramele migranţilor ajunşi la ţărm sau ale celor înghiţiţi de valuri sunt o povară pentru societate.

Pe Lesbos nimeni nu crede că acordul UE-Turcia va stăvili migraţia. În ciuda înţelegerii încheiate, în fiecare noapte, în partea nordică a insulei continuă să sosească bărci supraîncărcate. Insula turistică a devenit o insulă a refugiaţilor.

Consecinţele asupra turismului sunt încă neclare. Rezervările pentru vara acestui an au scăzut dramatic. Or, numeroase familii de pe insulă sunt complet dependente de turişti.

Deocamdată locurile de cazare sunt ocupate numai în Mytilene: voluntari, idealişti, jurnalişti şi politicieni. Însă nimeni nu ştie cum va evolua situaţia pe Lesbos dacă valul de refugiaţi se va diminua într-adevăr sau dacă imigranţii ilegali vor fi trimişi în Turcia.

Populaţia autohtonă încearcă să se adapteze noii situaţii. Ba chiar speră ca o mică parte dintre refugiaţi să se integreze pe insulă. Prin urmare, tradiţionalul restaurant "Averof" din port îşi asigură oaspeţii prin două afişe în limba arabă, potrivit cărora localul oferă preparate şi fără carne de porc.