India plăcerilor contra cost

În Mumbai, capitala financiară a Indiei, Pinkie a fascinat şi delectat bărbaţi din toate păturile sociale încă de la vârsta de 20 de ani. Vreme de zece ani, ea a primit în garsoniera ei avocaţi, doctori şi negustori, încântându-i cu muzici şi dansuri lascive, înainte de a-i conduce către patul mic din colţul camerei.

"Ne putem simţi bine cu un bărbat sau doi", explică Pinkie. "Dar fiind nevoite să întreţinem relaţii sexuale cu atâţia bărbaţi, cum să ne mai placă? O facem pentru bani, deci plăcerea iese din discuţie."

Pinkie trăieşte în mahalaua de la periferia Mumbaiului. Ea a acordat un interviu postului Deutsche Welle, însă a insistat să îi fie păstrată anonimitatea. Pinkie nu mai lucrează acum, însă cele trei surori ale sale, împreună cu fiica ei în vârstă de 16 ani, continuă să îşi întreţină familia activând în industria sexului.

Bărbaţii câştigă în general foarte puţini bani, lucrând ocazional ca proxeneţi pentru surorile sau fiicele lor. Femeile, însă, fie se căsătoresc, fie ajung să se prostitueze, şi, din păcate, cele mai multe dintre ele aleg cea de-a doua variantă.

"O vezi pe mama ta, femeie măritată, că munceşte ca menajeră de la 4 dimineaţa la 11 noaptea şi pe mătuşa ta, o prostituată necăsătorită, că este întotdeauna dichisită şi capabilă să îţi ofere orice îţi doreşti, pentru că are bani. Atunci cu siguranţă, ca fată, îţi vei dori să ajungi prostituată şi nu femeie căsătorită", explică Surbhi Dayal, cercetătoare la Universitatea Delhi, care studiază fenomenul de mai bine de zece ani.

În general, părinţii sunt cei care hotărăsc destinul fetelor. "Ei decid în jurul vârstei de 10-12 ani - dacă o fată este vorbăreaţă şi atractivă, atunci va deveni prostituată, iar dacă este timidă şi urâţică, atunci se va căsători", a relatat Dayal.

Când Dayal a auzit pentru prima dată despre aceste practici a fost foarte indignată. "Mă tot gândeam, cum poate cineva face una ca asta, cum aleg femeile prostituţia pur şi simplu? Cum pot fi bărbaţii proxeneţii surorilor sau fiicelor lor?"

Răspunsul l-a găsit singură. Sărăcia este cea care determină aceste persoane să uite de ultima fărâmă de mândrie şi decenţă.

În 2001, asistentul social Nirvana Bodhisattva a decis să înfiinţeze Nirvanavan Foundation. Organizaţia administrează 12 şcoli ce asigură gratuit educaţia copiilor cu vârste cuprinse între cinci şi zece ani.

Una dintre aceste şcoli modeste este situată în Kalsara Bagh, un sat micuţ traversat de autostrada ce leagă Rajasthan de Delhi. Pe marginea şoselei, femeile lenevesc, întinse pe iarbă sau aşezate pe scaune de plastic, în aşteptarea clienţilor. Cei mai mulţi dintre aceştia sunt şoferi de tir, care plătesc între un euro şi şapte euro pentru timpul petrecut în compania damelor.

În inima acestui sătuc, Bodhisattva ţine cursurile, împreună cu echipa ei, într-o şcoală cu numai o cameră. Pentru a menţine interesul elevilor, ea îmbină dansurile şi cântecele tradiţionale cu orele de hindi, engleză şi matematică. "Am început cu o singura şcoală la vremea respectivă; aveam doi profesori şi 60 de elevi. Acum avem aproximativ 520 de elevi", povesteşte Bodhisattva.

Iniţiativa este lăudabilă, copiii încep să aibă aspiraţii şi să devină conştienţi de educaţia lor. Datorită acestei fundaţii, copiii visează acum să devină doctori, profesori sau avocaţi. Puţini dintre ei, însă, au şansa de a-şi vedea visul împlinit.

Autori: Lauren Farrow, Alina Mitroescu
Redactor: Cristian Ştefănescu