Irak: alegerile de după alegeri

Mesajul transmis de electoratul irakian sună destul de limpede. "Nu ne lăsam intimidaţi", par a spune cei mulţi care, în ciuda atacurilor cu mortiere şi atentatelor cu bombe, soldate cu zeci de morţi, au luat drumul secţiilor de votare. Dovadă de curaj, desigur, dar şi adversitate manifestată faţă de terorişti, faţă de duşmanii democraţiei. Dovadă, totodată, că majoritatea irakienilor îşi doreşte siguranţă şi stabilitate. Pentru îndârjirea lor, pentru teama depăşită, merită respectul întregii lumi. Fără să vrea, au dat o lecţie celor care, la umbra democraţiilor, aleg absenteismul.

Girul pe care l-au dat irakienii competiţiei democratice nu este, însă, decât un prim pas. Urmează o pauză de câteva zile până la anunţul oficial al rezultatelor; după care suspansul va fi prelungit de reacţia politicienilor şi a grupărilor faţă de scorurile finale; considerând acceptarea odată depăşită, vor veni alte vremuri de incertitudine, generate de negocierile privind formarea unei coaliţii de guvernare. Există o mulţime de interese - pentru că există o mulţime de orientări. Sunt suniţii, sunt şiiţii şi sunt kurzii. Şi mai sunt şi cei care au reuşit să treacă peste apartenenţa etnică şi confesională, aliindu-se în interes naţional. Scenariul cel mai urât poate merge până la o nouă escaladare a violenţelor.

Simpla existenţă a listelor mixte şi retorica reconciliantă a unora dintre candidaţii aleşi nu pot, singure, să rezolve probleme fierbinţi cum ar fi accesul la resursele (de apă, de petrol) sau controlul asupra bogatei zone Kirkuk. O altă misiune complicată a câştigătorilor este integrarea în mecansimele administrative a suniţilor; privilegiaţi, în vremea lui Saddam Hussein, aceştia se consideră marii perdanţi ai noilor vremuri - or, această stare de spirit poate fi uşor exploatată de fanaticii terorişti. Sigur că lista provocărilor e mare - însă, probabil, va cântări cel mai mult modul în care vor reuşi cei aleşi să îmbunătăţească viaţa cotidiană a irakienilor (de la primarul acces la apă şi electricitate până la securitatea indivizilor).

Numărătoarea inversă a început. În nici şase luni vor pleca jumătate din cei 100.000 de militari americani, retragerea completă urmând să se încheie odată cu sfârşitul lui 2011. Presiunea ce apasă viitorii guvernanţi e mare. Şi, cu siguranţă, riscantă.

Autori: Rainer Sollich / Cristian Ştefănescu
Redactor: Robert Schwartz