Italia, apocalipsa şi agenţiile de rating

Când, la Ierusalim, profetul Ieremia a scăzut "ratingul" ţării sale, prezicând prăbuşirea asediatului stat iudeu, din pricina nerespectării poruncilor divine, i s-a reproşat proorocului "defetismul". Înşfăcat de ciracii executivului, autorul Ieremiadelor s-a văzut azvârlit după gratii şi n-a supravieţuit decât in extremis.

Standard and Poor’s îşi are sediul în America şi nu poate fi întemniţată de premierul Berlusconi. Într-o primă reacţie, liderul de la Roma a criticat decizia agenţiei de rating de a-i retrograda ţara, dar nu poate face nimic mai mult decât au făcut mai toate guvernele vizate de asemenea demersuri. Toate au protestat: dar numai în America s-a întâmplat ca şeful unei agenţii de rating să fie nevoit să -şi dea demisia după ce a scăzut nota SUA.

Înseamnă toate acestea că Italia ar fi trebuit tratată mai cu mănuşi? Că nu şi-a meritat votul de blam? Defel. Italia este a treia economie din zona euro şi icneşte sub povara unui munte de datorii care însumează aproape 2.000 de miliarde de euro. Ceea ce reprezintă nu mai puţin de 120 de procente din produsul ei intern brut.

Totuşi, Italia a hotărât recent să-şi reducă masiv datoriile. Un plan de austeritate guvernamental, adoptat recent de forul legislativ vizează reducerea datoriei publice cu aproximativ 60 de miliarde de euro, ceea ce nu e tocmai un mizilic.

Problema nu e doar că perspectivele creşterii economice în zona euro sunt destul de modeste, iar cele italiene încă şi mai sumbre.  Ca atare, agenţia e de părere că în Italia reducerea deficitului s-ar putea dovedi foarte dificilă, dacă nu imposibilă, dat fiind că ţara n-ar avea de unde să-şi procure venituri mai mari, fiindcă taxele sunt ridicate încă de pe acum, iar creşterea economică se va lăsa aşteptată. 

Dar cea mai spinoasă chestiune s-a dovedit, în adoptarea deciziei de retrogradare, analiza politică. Potrivit ei, Italia n-ar dispune de cadrul politic necesar  transpunerii unii program riguros de austeritate. Cu alte cuvinte, ţara e condamnată să se prăbuşească financiar şi economic, pentru că n-are un guvern capabil, aflat la adăpost de gâlcevi interne.

Ce va urma se ştie. După o nouă depreciere a monedei euro, Italia va fi nevoită să plătească dobânzi şi mai mari pentru împrumuturi, povara datoriilor ei va lua amploare, cercul vicios îşi va spune cuvântul. Or, Italia nu e o ţară mică. Grecia sau Portugalia pot fi, la rigoare, scoase din criză graţie unor ajutoare masive din partea celorlalte ţări. Dar Italia e o economie prea mare pentru un fond de salvare european.

Semnalul de alarmă anunţând recesiunea globală devine tot mai strident. Iar de această dată, apocalipsa e prefigurată nu atât de datele economice şi financiare concrete cât de o analiză politică.

Criza se amplifică deci în urma unei proorociri, dar nu a profetului Ieremia, ci a unei agenţii de rating. Ceea ce nu va întârzia să ridice odată în plus întrebarea, dacă nu cumva putem scăpa de criză aruncându-l pe profet în temniţă. Deşi Standard and Poor' s e departe de a fi un mesager divin, mă tem că nu.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Robert Schwartz