Italia face presiuni cu refugiaţii
29 octombrie 2016O dimineață de toamnă neobișnuit de mohorâtă în portul Messina. Capitanul Stefano Sogliuzzo se află la cârma ambarcaţiunii "Sperone", care îşi croieşte drum printre bărci de pescuit și feriboturi spre ieșirea din port. Apoi, vasul de patrulare prinde viteză. Destinaţia este aşa-numita zonă M1, în largul coastelor libiene. 400 mile marine. O misiune de salvare a refugiaților la cererea Frontex, agenția europeană de gestionare a frontierelor. Marea Mediterană nu mai este de mult timp o frontieră italiană, ci una europeană. "Noi lucrăm pentru un interes european comun. Indiferent de pavilionul sub care navigăm, aici este vorba de protejarea frontierelor noastre externe. Dorim să prevenim activitățile ilegale pentru a proteja țara noastră și prin asta mă refer nu numai la Italia, ci la toată Europa. iar acest lucru necesită cooperarea tuturor", spune căpitanul italian.
În sudul Mediteranei are loc o asemenea cooperare între diferitele țări ale UE - inclusiv Germania - cu unități navale care salvează sute de oameni zi cu zi. Persoanele sunt scoase din mare şi duse în Sicilia sau în alte părţi continentale italiene, în condiții de siguranță. Acolo, cu toate acestea, încetează solidaritatea europeană. Odată cu închiderea rutei balcanice, Italia a devenit țara în care ajung cei mai mulți migranți. În acest an, cifra din aceeaşi perioadă a anului precedent - circa 160 000 de persoane - va fi depăşită în mod semnificativ. Probabil 80 la sută dintre imigranti sosiţi - în principal sirieni - au călătorit mai departe, către alte destinaţii. Dar, de la începutul anului, Franța și Austria au început să introducă o serie de controale masive la graniţele lor, care să oprească fluxul de migranți. Acest lucru face ca migranţii să rămână blocaţi în Italia, iar situața riscă să iasă de sub control.
Mulţi refugiaţi şi bani puţini
Italia este într-o dilemă. Bruxelles-ul refuză să aprobe propunerea de buget a Italiei. Țara este de șapte ani în criză. Guvernul nu poate reduce șomajul și trebuie să se împrumute din nou, lucru pe care autorităţile europene nu vor să-l permită Romei. Unde o fi mult trâmbiţata solidaritate europeană? - par să se întrebe mulţi italieni. Prim-ministrul Renzi a amenințat în mod deschis că Italia va bloca proiectul de buget al UE pentru anul următor, cu atât mai mult cu cât documentul prevede majorarea contribuțiilor plătite de țările membre.
Matteo Renzi pune degetul pe rana politicii privind refugiații şi solicită o mai mare flexibilitate pentru Italia: "Dacă Ungaria, Republica Cehă și Slovacia se plâng de migranții noștri, dar apoi refuză să ne ajute şi mai vor şi banii noştri, atunci cetăţenii italieni vor cere guvernului lor să nu se dea mai mulți bani ". Un indiciu clar că Renzi vrea să folosească problema refugiaților ca pârghie politică internă împotriva politicii bugetare rigide de la Bruxelles. "Banii nu trec prin ziduri. Cine construiește ziduri, poate să aștepte mult timp banii noștri", a spus Renzi referindu-se la distribuirea eşuată a migranților în țările Uniunii Europene.
Probleme nu doar politice
De facto, problemele bugetare italiene nu au apărut odată cu imigraţia. Ele sunt mai degrabă cauza lipsei de reforme, al muntelui de datorii, a corupției și a cheltuielilor publice prea mari. Miercuri seară, pământul s-a cutremurat din nou în centrul Italiei, iar chemarea la o mai mare solidaritate în Europa s-a amplificat. Din nou, mii de oameni au rămas fără adăpost, iar statul va înfrunta cheltuieli suplimentare de miliarde. O nouă dramă, care poate face complet uitată situația nu mai puțin chinuitoare din sudul ţării, cu decesele în masă în Marea Mediterană.
Este şi aceasta din urmă o dramă suplimentară. Supravieţuitorii salvaţi de vasele de patrulare italieneşti şi nu numai ajung în centre de primire extrem de aglomerate, unde sunt trataţi doar în regim de urgenţă. Despre metode potrivite de incluziune socială nici nu poate fi vorba. Şi mai gravă este situaţia celor care nu obţin perspectiva acordării de azil, adică cel puţin 60 la sută dintre imigranţi. Aceştia locuiesc ilegal în adăposturi care seamănă cu cele din "jungla" Calais, fără a mai avea şansa de a călători mai departe în alte ţări europene. Oameni fără drepturi, care sunt folosiţi pe post de sclavi buni de muncă şi care deja amplifică tensiunile sociale. Cererile lui Renzi sunt, în acest context, şi un strigăt de ajutor.