Jungla din învăţământul german

Manfred Prenzel este cercetăor în domeniul educaţiei şi consilier guvernamental. Uneori însă veştile pe care le transmite nu sunt îmbucurătoare. Precum cea prezentată, la începutul lunii martie, membrilor Comisiei de Învăţământ din Bundestag, referitoare la inechitatea şanselor în sistemul educaţional federal.

"În funcţie de land-ul în care trăiesc, elevii sunt diferit stimulaţi. Decalajele la nivelul cunoştinţelor acumulate în timp pot ajunge şi până la un an şi jumătate". Altfel spus,: un copil poate fi dezavantajat dacă şcoala ale cărei cursuri le frecventează se află în Bremen sau Schleswig-Holstein şi nu în Bavaria sau Saxonia. Dar, în Germania Federală, educaţia ţine de politica de land. Şi astfel, un examen de admitere la o facultate din Baden-Württemberg este mai valoros decât unul similar din Berlin.

Importanţi mai sunt şi factori precum mediul familial şi calitatea şcolii, după cum se arată într-un studiu recent publicat de Fundaţia Bertelsmann. Copiii care cresc în zone problematice, provenind din familii care nu pun preţ pe educaţie sau din familii de emigranţi au şanse mult mai slabe de a obţine performanţe şcolare comparativ cu tinerii originari din medii intelectuale. O realitate tristă, cunoscută de peste 10 ani şi inclusă în planurile de reforme-urgente ale guvernului federal.

Şocul PISA

Mult timp, sistemul educaţional german a fost considerat drept performant. Îndrumarea elevilor la finalul claselor primare către şcolile profesionale sau gimnaziu nu a fost contestată. Până în 2001, când OECD a prezentat primul studiu PISA, o analiză comparativă a sistemelor educaţionale. Germania a avut atunci un şoc. Învăţământul federal a primit note alarmant de mici. În toate domeniile testate - citire, matematică şi ştiinţele naturii - elevii de 15 ani s-au clasat sub media colegilor din statele industrializate. Un punct extrem de disputat a fost cel referitor la originea socială a tinerilor ca factor decisiv de influenţă asupra performanţelor şcolare. Copiii proveniţi din familii de imigranţi au obţinut cele mai slabe calificative la testele din cadrul analizei internaţionale. Egalitatea de şanse este ca şi inexistentă în învăţământul german.

A fost doar începutul reformelor. Fiecare land a încercat prin strategii proprii să înlăture deficitele din şcoli, scopul fiind însă identic la nivelul întregii Republici Federale: fiecare elev trebuie să aibă şanse egale, indiferent de originea sa. O republică cu un sistem educaţional exemplar, aceasta este ţinta, atât timp cât o economie săracă în resurse dar performantă se bazează pe de minţi agere şi inovaţii.

Educaţia a devenit importantă şi în grădiniţe, micuţii încep şcoala de la cinci ani şi la nivel federal s-au deschis mai multe şcoli cu program prelungit. Cursurile sunt inter-disciplinare, orientate pe proiecte dar şi pe potenţialul individual al fiecărui elev. Între timp, tinerii de 15 ani testaţi au perfomanţe mai bune la citit, iar cunoştiinţele de matematică şi şi ştiinţele naturii îi situează peste media internaţională. Au fost suplimentate şi locurile din învăţământul superior. Dar egalitatea în şanse a rămas neschimbată.

Jungla din educaţie

În anumite domenii se bate însă pasul pe loc: lipseşte personalul calificat, fondurile sunt insuficiente şi spiritul competiţional inter-şcolar domină sistemul de învăţământ federal. Aşa cum diverse landuri federale se întrec în performanţe şcolare, şi la nivel strict local, în localităţi urbane sau rurale, spiritul comepetitiv este la ordinea zilei. Lipseşte un numitor comun: fiecare unitate de învăţământ pune accentul pe alte teme, se izolează şi vrea să se evidenţieze. Unele şcoli se concentrează mai mult pe arte şi muzică, altele preferă tehnica şi ştiinţele naturii, unele organizează cursuri de germană pentru copiii proveniţi din familii de imigranţi, iar altele angajează profesori de rusă şi chineză. Şcoala mai capătă o misiune: accea de socializare. Cine se descurcă în junglă merge mai departe. Toţi ceilalţi însă riscă să rămână repetenţi.