Kövesi, caracterul duplicitar al României și tăcerea extinsă

De aceea, a fost restrânsă legea care le permitea angajaților din interiorul instituțiilor să dea informații despre ilegalitățile pe care le văd, de aceea demnitarii corupți descoperiți de procurorii anticorupție sunt tot mai rari și nimeni nu mai pare să verifice averile oficialilor și relațiile lor complicate cu mediul de afaceri. Direcția Națională Anticorupție (DNA) lucrează cu încetinitorul, Agenția Națională de Integritate a dispărut din peisajul cotidian, iar marile televiziuni de știri omit scandalurile care deranjează guvernul și majoritatea parlamentară.

Instituțiile care formează coloana vertebrală a statului de drept au fost reduse la tăcere, iar cei câțiva care mai scot la iveală mizeria de sub preș sunt izolați, marginalizați și pe cale de dispariție. Pentru ca tăcerea să fie conservată, parlamentarii au încercat să reducă la minimum rolul așa-numiților avertizori de integritate, acei oameni curajoși din instituții de stat sau private care, adesea sub protecția anonimatului, vorbesc despre lanțul nevăzut dintre marile corporații și stat, despre cine și cum fură, despre portițele de lege, adesea lăsate intenționat de parlamentari când au votat legea, un cadou pentru o companie sau alta.

România continuă să spună că face reforme, în timp ce se deplasează în sens invers, dovedindu-și încă o dată caracterul duplicitar. Săptămâna trecută, totul a mers, însă, mai departe decât de obicei. 

Vicepreședinta Comisiei Europene, Věra Jourová, a venit în România să dea un impuls lărgirii cadrului în care se mișcă acești avertizori de integritate, pentru care ceruse „protecție sporită” și măsuri clare împotriva concedierii lor, fiindcă legislația autohtonă nu respecta Directiva Europeană din 2019 privind cadrul de siguranță pentru persoanele care raportează nereguli și încălcări ale dreptului UE.  În vreme ce Věra Jourová se afla la București, Camera Deputaților a votat în regim de urgență modificarea Legii avertizorilor de securitate, dar în sens invers filosofiei UE. O formă de a-i da peste nas vicepreședintei Comisiei Europene și de a demonstra din nou antioccidentalismul politicienilor români, care se extinde ca o rădăcină nevăzută pe dedesubt, pentru ca în final să poată dărâma tot ce s-a clădit deasupra.

Chiar în primul articol al noii legi, i se interzice avertizorului de integritate să facă dezvăluiri publice în privința achizițiilor în domenii considerate de stat esențiale pentru securitatea națională, fără să detalieze care sunt aceste domenii. Apoi, avertizorului i se interzice să vorbească direct cu ziariștii înainte de a se plânge pe scară ierarhică sau de a sesiza organele statului, caz în care nu mai poate rămâne anonim. O serie de alte articole ale noii legi sunt considerate neconstituționale de APADOR-CH și de alte organizații neguvernamentale.

Cea care a adus sub reflectoare ipocrizia politicienilor români a fost șefa parchetului european, Laura Codruța Kövesi, care a vorbit despre „descurajarea” și „demobilizarea” acelor oameni curajoși care sunt gata să-și riște pozițiile divulgând mașinațiunile șefilor lor. Fosta șefă a DNA atât de temută de politicienii români a explicat că fără informațiile venite în acest fel vor avea de suferit investigațiile în cazurile de fraudă, corupție și alte încălcări ale dreptului UE legate de execuția bugetului european.

Kövesi înțelege mai bine decât orice oficial european cum funcționează parlamentul autohton, în folosul cui se schimbă legile și mai ales care e strategia Bucureștiului în raport cu Bruxelles-ul: cum se face lista promisiunilor, cum se ascund furăciunile și cine sunt cei care vor o Românie care să nu mai stea sub lupa Occidentului.

Justiția și presa sunt domeniile cele mai afectate de actualul regim Iohannis-Ciucă susținut de PNL-PSD-UDMR în care aproape toată mass-media e îngenunchiată, iar contrareforma juridică afectează întregul eșafodaj democratic. Obiectivul acestei majorități este o tăcerea extinsă, care să creeze confuzie, să ducă la apatia electoratului și la intimidarea vocilor incomode, astfel încât nimeni să nu mai vorbească despre plagiatul premierului, despre pericolul proiectului legilor siguranței naționale, despre corupția care se extinde fără să mai fie oprită.