Lecţia crizei: "Suntem prea mari pentru a fi lăsaţi să ne prăbuşim"

Un preşedinte american, George W. Bush pe numele său, care nu a ştiut să înţeleagă semnalele de alarmă ale economiei. Un şef al băncii centrale, Ben Bernanke, care a ignorat avertismentele şi a întârziat să tragă de hăţuri. Şi bănci de investiţii fără scrupule, cum sunt Lehman Brothers sau AIG & Co.

La conjucţia acestor factori - căci nu e vorba doar despre aceste exemple punctuale, ci şi despre întregul anturaj al fiecăruia - s-a născut dezastrul pe care l-a investigat comisia instituită de preşedintele american Barack Obama şi compusă din şase democraţi şi patru republicani. În cele 576 de pagini ale dosarului la care s-a lucrat doi ani se vorbeşte despre cauze şi responsabilităţi în dezastrul declanşat pe Wall Street şi care a costat America peste opt milioane de locuri de muncă.

Sute de mii de documente au trecut prin comisie în acest interval. Şi peste 700 de mărturii au fost audiate: de la angajaţi ai băncilor de investiţii şi ai trezoreriei americane, până la reprezentanţi ai băncii centrale şi ai agenţiilor de rating. Care agenţii de credit, la rândul lor, sunt vinovate de validarea unor credite neperformante şi, implicit, înşelarea administraţiei americane - anume, într-o vreme în care bula creştea şi, cu toate acestea, orice american care ştia să-şi scrie numele primea un credit ipotecar.

Concluziile trec, istoria se repetă

În concluzie, comisia vorbeşte despre rateurile clasei politice americane şi ale întregii scene financiare federale, în combinaţie cu lăcomia de pe Wall Street - cu al său sistem de bonificaţii şi cu asumarea inconştientă a oricăror riscuri de dragul profitului. Acestea sunt cauzele decisive care au adus lumea în situaţia critică din care nu şi-a revenit cu adevărat nici acum.

Drept e că, prin concluziile sale, comisia nu face decât să repete constatările pronunţate şi de alte voci, mai mult sau mai puţin oficiale. Trebuie spus, însă, că doar cei şase membri democraţi ai comisiei susţin aceste concluzii, colegii lor republicani anunţând că pregătesc difuzarea, simultană, a două rapoarte alternative.

Semn că nu toată lumea a învăţat ceea ce era de învăţat. Iar pe Wall Street, istoria se repetă, pentru că, fie ce-o fi, de salvat salvează guvernul pe cine s-o prăbuşi - pe principiul "too big to fail" uşor adaptat: "prea mare ca să fie lăsat să se prăbuşească".

Autori: Ralph Sina (Washington) / Cristian Ştefănescu
Redactor: Ovidiu Suciu