Libertatea presei sub presiune si in liberala America

Libertate presei în SUA este incontestabilă. În nici o ţară din lume jurnalismul investigativ nu se bucură de tradiţia celui din SUA. Şi totuşi în acestă perioadă a legislaţiei anti-teroriste şi a războiului din Irak, libertatea presei este supusă unor noi şi noi probe. Adesea mediile se află sub mari presiuni de aşteptări partiotice şi tind spre autocenzură sau vreun mogul de presă de pe piaţa liberalizată de Bush, taie câte un program critic la adresa Administraţiei.

Vremurile de război nu sunt propice jurnalismului independent, caracterizat prin relatări libere şi ciritce. Ceea ce este valabil şi într-o ţară ca SUA, unde libertatea presei face parte din drepturile constituţionale exercitate firesc. Exempul nr. 1: secretarul apărării Donald Rumsfeld, cunoscut şi temut pentru tentativele sale de a dirija într-o anumită direcţie relatarea gazetărească. Cu prilejul marşului asupra Bagdadului de acum un an, ziariştii au putut relata de la faţa locului mergând pe tancuri. Dar reporterii de război erau aleşi pe sprânceană, iar maniera lor de relatare - strict subordonată regulilor Pentagonului. Un an mai târziu imaginile şi relatările negative sunt cele ce domină informaţia despre situaţia din Irak, marcată de noi şi noi atentate. Pentru Rumsfeld tot mai des un motiv de admonestare a presei: "Într-o lume dominată de violenţă este nevoie de mult curaj pentru a milita în favoarea legii şi ordinei, pentru libertate şi pentru o ordine socială reprezentativă. In Irak există mulţi asemenea oameni, dar despre ei nu se citeşte nimic în ziare. Se relatează numai despre critici şi răufăcători."

Dar presa americană nu se mai comportă atât de critic, pe cât afirmă Rumsfeld. Exemplul nr. 2: la începutul lunii aprilie, 4 civili americani sunt masacraţi la Falludja, trupurile lor neînsufleţite sunt profanate în faţa irakienilor jubilând. Puţine ziare publică imaginea pe prima pagină, deşi ştirea era pretutindeni bomba zilei. Unul din puţinele ziare care a făcut-o, "Chicago Tribune" a fost aspru criticat de cititori revoltaţi. George de Lama, editorul şef adjunct al publicaţiei: "Majoritatea cititorilor erau indignaţi şi de părere că ştirea ca atare ar fi fiost de ajuns. Unii au crtiticat faptul că am publicat imaginea, care ar leza sentimentele rudelor victimelor sau traumatiza copiii. Noi am luat foarte în serios totul şi considerăm că ar fi fost mult mai rău să nu publicăm fotografia - în fond era ceea ce se petrecuse acolo în acea zi".

Exemplul nr. 3: Vineri 30 aprilie, un ziarist de renume de la canalul de televiziune "ABC" Ted Koppel, intenţiona să citescă numele a peste 700 de soldaţi americani căzuţi în Irak, dar grupul "Sinclair Broadcasting" căruia îi aparţine canalul ABC a interzis difuzarea acestui program, pe motivul că emisiunea nu ar fi în interesul opiniei publice americane.

La aceasta se adaugă o directivă a Pentagonului, care interzice ca sicriele soldaţilor americani căzuţi în război, să fie fotografiate sau filmate. Un colaborator al unei firme private de aviaţie a fost concediat pentru a fi fotografiat sicriele, cu intenţia de a arăta cum se ocupă societatea sa de această chestiune. Motivul: fotografia a fost dată publicităţii de ziarul "Seattle Times".