"Mai trăieşti?" Romii organizează ajutor pentru Ucraina

Până în urmă cu câteva zile, Tetiana își planifica nunta şi se bucura să înceapă să lucreze într-un job nou. Au căzut însă bombele ruseşti şi totul s-a schimbat. "Pe 24 februarie, la cinci dimineaţa, am fost trezită de urletul primelor alarme anti-aeriene", povesteşte activista pentru drepturile omului de etnie romă, care trăieşte în nord-estul Ucrainei. "Cele mai multe mesaje pe care le-am primit de atunci constau într-o singură întrebare: mai trăieşti?"

Ar fi trebuit să plece, să părăsească ţara, după cum au implorat-o prietenii, care i-au oferit o locuinţă şi chiar un loc de muncă. Dar Tetiana nu poate pleca. Viitoarea ei soacră are 82 de ani şi de abia reuşeşte să mai ajungă la pivniţă, aşa că nu se pune problema să plece din ţară. În plus, nici logodnicul ei - ca toţi ceilalţi bărbaţi din Ucraina (între 18 și 60 de ani)- nu are voie să părăsească ţara.

Se simte ca şi cum ar fi paralizată, depăşită de situaţie. Cu o zi înaintea discuţiei, alarmele răsunaseră de cinci ori, de două ori în miez de noapte. Tetiana povesteşte că foloseşte fiecare secundă de linişte pentru a informa despre situaţia reală de la faţa locului.

Natalia, colega ei, care a rămas de asemenea în ţară, lansează un apel video în care solicită întregii lumi sprijin.

Civilii deveniţi ţinte

Pericolele sunt omniprezente. Tetiana, de exemplu, a remarcat nişte lumini ciudate în întuneric şi a contactat grupul de apărare local. Forţele de siguranţă i-au spus că este vorba despre luminile folosite de un grup de spionaj rusesc. "Marchează casele civililor, pentru a le ataca ulterior. La fel de periculos este însă să părăseşti casele. O familie din localitatea în care locuiesc eu a vrut să plece în altă regiune. A fost oprită de soldaţii ruşi şi executată". 

Tetiana trăieşte în localitatea Ochtirka, situată exact pe ruta armatei ruseşti către centrul Ucrainei. Deşi situaţia este înspăimântătoare, ea lucrează, de câte ori este posibil. Pe baza postărilor de pe platformele sociale, ea analizează în ce loc este "linişte", deci destul de sigur pentru a face rost de alimente, de exemplu, dacă acestea mai există.

Activista pentru drepturile omului speră ca politicienii din întreaga lume şi tribunalele lor să îi condamne în cel mai dur mod cu putinţă pe Putin şi pe acoliţii lui. "Acesta este un genocid faţă de cetăţenii ucraineni şi de naţiunea noastră. Civilii sunt atacaţi în mod voit. În oraşul meu a fost lansată o bombă cu vacuum, încălcându-se astfel toate regulile şi convenţiile internaţionale. Ceea ce se exercită asupra poporului meu reprezintă crime împotriva umanităţii".

Speranţele ei au şanse să devină realitate, după ce Curtea pentru Drepturile Omului de la Haga a anunţat că a început ancheta.

Refugiaţi de mâna a doua?

În mod obişnuit, pe timp de pace, Tetiana se implică în tratarea în mod egal a celor din grupurile vulnerabile, cum sunt romii: "Şi înainte de război, romii erau dezavantajaţi. Nici nu ne putem imagina cât suferă ei acum. Există informaţii potrivit cărora ei nu sunt acceptaţi să treacă graniţele diferitelor ţări vecine."

Potrivit cifrelor oficiale, aproximativ 50.000 de romi trăiesc în Ucraina. Organizaţia romilor din Ucraina Chrikli estimează că în realitate numărul lor ar fi de 300.000. Societatea germană pentru Popoare Uitate, GfBV, numeşte minoritatea romă "popor uitat". Patruzeci la sută dintre ei nu au niciun fel de documente de identitate şi mulţi nu sunt recunoscuţi ca cetăţeni ai anumitor state.

Şeful Consiliului Central al etnicilor Sinti şi Roma din Germania, Romani Rose, trage un semnal de alarmă privind o posibilă catastrofă umanitară. "Oamenii care se retrag din calea războiului trebuie să găsească protecţie în Germania."

Romii luptă pentru libertate în Ucraina

Zola este, ca şi Tetiana, activistă pentru drepturile omului. Tocmai fusese la Berlin pentru a-şi vizita fiul, când a izbucnit războiul. "Nimeni nu a crezut cu adevărat că se va întâmpla asta." Cu câteva zile în urmă, oamenii din Ucraina îşi făceau planuri, nimeni nu se pregătea de război. "Acum Kievul este bombardat din oră în oră".

De când a ajuns la Berlin, Zola organizează acţiuni umanitare. Alături de comunitatea internaţională a romilor, îi pune în legătură pe cei care au nevoie urgentă de ajutor. Reţeaua europenă a romilor, European Roma Grassroots Organisations Network (ERGO), a publicat o poziţie comună împotriva războiului, la care pot adera atât persoane din comunitatea romilor, cât şi aliaţii acestora. Sunt condamnate crimele de război provocate de Federaţia Rusă în Ucraina şi se solicită încetarea imediată a oricărei forme de luptă şi a violenţelor în Ucraina.

Reţeaua tinerilor romi, TERNYPE, a iniţiat o platformă pe care sunt publicate informaţii colective legate de conflictul din Ucraina.

Jurnaliştii din comunitatea romilor cooperează în ceea ce publică pe o platformă comună pentru a pune la dispoziţie conţinut celor interesaţi.

ERIAC sprijină organizaţia de tineret pentru cultura romă, Youth Agency for the Advocacy of Roma Culture (ARCA), în apelul de a dona.

Tot acest sprijin din străinătate o bucură enorm pe Zola, atât ca ucraineancă, cât şi ca reprezentantă a comunităţii de romi. În Ucraina, romii sunt implicaţi activ în apărarea ţării: "Mulţi romi deschid ușile caselor lor pentru refugiaţi. Mulţi s-au alăturat armatei şi luptă pentru ţara noastră. Astăzi, poporul ucrainean este mai unit ca niciodată. Suntem uniţi pentru a ne apăra ţara".

Zola este ferm convinsă că Ucraina va supravieţui ca naţiune acestui conflict şi speră că ţara ei va face parte în viitor din Uniunea Europeană: "Sunt convinsă că ucrainenii sunt europeni. Au dovedit acest lucru în timpul revoluţiei de pe Maidan din 2014 şi luptă şi astăzi pentru democraţie şi libertate".