Marele premiu de la Cannes înfruntă de la distanţă protestele de stradă din Paris

Tandru şi intens, sintetizează cotidianul britanic The Guardian. Este vorba despre filmul care a câştigat anul acesta marele premiu, al 66-lea la număr, la Cannes. Dar nu acesta ar fi elementul fundamental ci faptul că, notează aceeaşi publicaţie de referinţă de la Londra, La Vie d'Adele, filmul regizorului de origine tunisiană Abdellatif Kechiche, este o bornă de referinţă în descrierea cinematografică a iubirii lesbiene şi a sexualităţii feminine.

Lăsând la o parte faptul că în pelicula încununată de gloria celui mai aşteptat festival european apare cea mai lungă şi explicită secvenţă filmată de iubire între două femei, La Vie d'Adele intervine într-o fierbinte dezbatere în plină derulare în societatea franceză. La o săptămână de la ratificarea legii ce permite mariajul între persoane de acelaşi sex în Franţa şi oferă acestor cupluri şi dreptul de adopţie, Parisul a fost, duminică, scena unor ample proteste, la care au luat parte, conform estimărilor poliţiei, circa 150.000 de persoane. Adversarii politicilor stângii socialiste, aflată la putere în Franţa, au atacat forţele de ordine şi jurnaliştii. În replică, autorităţile au operat câteva sute de arestări. Ministrul de Interne Manuel Valls a acuzat grupările de extremă dreapta pentru întreaga desfăşurare violentă. Afirmaţia este întărită de sloganurile politice ale protestatarilor, între care "Franţa francezilor", una dintre lozincile favorite ale populiştilor de dreapta din Frontul Naţional.

În vremea aceasta, pe Croisette, la Cannes, asistenţa a primit cu entuziasm anunţul preşedintelui juriului, Steven Spielberg. Povestea-fluviu, lungă de trei ore, a unei adolescente care se simte atrasă de o altă femeie, ecranizarea unui roman scris de Julie Maroh, a fost concepută, povesteşte Kechiche, înaintea exploziei sociale generate de legea căsătoriilor homosexuale. "Nu am făcut acest film pentru a ne confrunta cu un anume context politic; nu am vrut să fac un film militant, care să transmită un mesaj despre homosexualitate - dar dacă este astfel privit, pe mine nu mă deranjează", a declarat regizorul, după încununarea filmului său. Spre deosebire de alte filme în care personajele îşi fac publică homosexualitatea, de data aceasta lipsesc scenele dramatice în care familia suferă o traumă la aflarea veştii sau se produc rupturi între părinţi şi copii. Intensitatea filmului rezidă, de fapt, din relaţia iubirii dintre personaje - sau, după cum relatează Kechiche, "m-a marcat profund ideea că, accidental, pierzând un tren, poţi întâlni pe cineva care îţi schimbă profund viaţa - pentru totdeauna".