”Criza politică de la Chișinău nu preocupă Bucureștiul”

După aproape trei luni de la ultimele alegeri parlamentare, partidele politice de la Chișinău nu au reușit să ajungă la o înțelegere privind constituirea unor alianțe, iar Parlamentul rămâne a fi unul nefuncțional. Totodată, atât la Chișinău, cât și la București, politicienii aflați la guvernare, din cauza derapajelor, nu au reușit să își îmbunătățească imaginea în fața partenerilor internaționali. DW a realizat un interviu cu deputatul român Matei Adrian Dobrovie, în care acesta a vorbit despre problemele de politică internă și externă din România și Republica Moldova, concluziile celor 10 ani de Parteneriat Estic și ale Președinției României în Consiliul UE, dar și despre viitoarele alegeri europarlamentare din 26 mai.

DW: Chișinăul se află în plină criză politică. Cum se vede situația postelectorală la București?

Matei Dobrovie. Din păcate Bucureștiul este destul de dezinteresat de ceea ce se întâmplă la Chișinău în momentul de față. Avem pe de o parte această frăție-alianță între Dragnea și Plahotniuc, din care Dragnea copiază modelul „Plahotniuc” în România, încercând să controleze toate instituțiile statului. Își propune practic să controleze și justiția după ce are controlul asupra parlamentului și asupra guvernului. Nu vedem decât că România preia din păcate practici negative de la Republica Moldova, nu invers. În loc să vedem că Republica Moldova preia modelul românesc privind lupta anticorupție, din păcate vedem un transfer invers. Pe de altă parte, nici președintele Iohannis nu a fost foarte activ în relația cu Republica Moldova din păcate. În sensul că a evitat să se pronunțe asupra chestiunilor delicate, în cazul cărora, cred eu, trebuia să ia o atitudine. A fost de exemplu anularea alegerilor din Chișinău. Dacă reprezentanții României s-ar fi raportat corect la acest episod, ar fi trebuit să condamne încălcarea celui mai important element într-o democrație – a votului. În momentul de față criza de la Chișinău nu preocupă Bucureștiul, pentru că Bucureștiul este preocupat de propriile crize. Vedem ce dezbateri există în continuare legate de justiție. Eu ca parlamentar al opoziției și reprezentant al PNL, pot să vă spun că de doi ani de zile asistăm numai la discuții și încercări ale PSD de modificare a legilor justiției. Deci, din păcate toată agenda publică din România este confiscată de problemele personale și penale ale domnului Dragnea. Nimic altceva nu mai contează, nici îmbunătățirea relațiilor cu vecinii, cu partenerii. Mai mult decât atât auzim o retorică anti-europeană din partea PSD. Deci, lucrurile derapează într-un mod absolut inimaginabil pentru un stat care, după cum știți, deține și președinția Consiliului UE. În loc să fructificăm această șansă, acum când toate reflectoarele Europei sunt pe noi, arătăm un spectacol deplorabil, în care o gașcă aflată la putere încearcă practic să schimbe legea în interese personale. Pentru ca niște politicieni cu probleme penale să scape liberi și cu averile neatinse. Când lucrurile se întâmplă așa, ca stat ai foarte mică credibilitate să mai ceri ceva pentru Republica Moldova.

DW: Ce ar trebuie să facă clasa politică de la Chișinău ca să depășească această situație?

M.D.: Cred că există două scenarii mari și late. Un scenariu este cel al formării unei coaliții PSRM – PDM în ultima clipă, cu argumentul că toate opțiunile au fost încercate și că deci PDM și PSRM s-ar sacrifica cumva. Ambele forțe au încercat să discute și blocul ACUM nu a dorit să colaboreze și să guverneze, ceea ce este desigur un argument fals. Eu cred că acesta a fost jocul. În toată această perioadă blocul ACUM le-a cerut socialiștilor să voteze legile de dezoligarhizare, să agreeze revenirea la vechiul sistem electoral. Am văzut că socialiștii nu au arătat nici o dorință de a face ceea ce au tot spus în campania electorală și anume dezoligarhizarea statului. Ei nu s-au comportat ca o forță de opoziție. Ei s-au comportat ca o forță aflată în coabitare tacită cu Plahotniuc. N-am văzut o distanțare clară și dorința lor reală de a face acest lucru.

Cred că toate tertipurile s-au folosit: și cu Curtea Constituțională și cu faptul că Igor Dodon s-a adresat Curții pentru a afla niște lucruri pe care le știa deja, și cu tot felul de încercări de a obține întâi funcția de speaker al Parlamentului și ulterior despre formarea unui guvern, dar și condiționarea colaborării cu ACUM cu formarea unei coaliții de guvernare. Toate aceste elemente îmi arată că socialiștii nu au vrut cu adevărat să colaboreze cu blocul ACUM pentru obiectivele de dezoligarhizare, ci au vrut să joace un joc pentru public, ca în final să spună „ne pare rău, nu s-a putut mai mult, acum vom colabora cu PDM. Există evident și factorul rusesc. Faptul că au fost transmise niște semnale neobișnuit de clare, că Moscova nu agreează o guvernare „Plahotniuc 2”, în care PSRM să joace un rol de vioară a doua. Aici este marea întrebare: în ce măsură președintele Dodon va asculta mai tare de Putin sau va asculta mai tare de Plahotniuc, cu care a colaborat foarte bine inclusiv la schimbarea sistemului de vot, pe care blocul ACUM, pe bună dreptate, îl cere schimbat? Pentru că dacă alegerile se desfășoară pe același sistem de vot - și aici ajungem la cel de-al doilea scenariu, alegeri anticipate - va fi favorizată aceeași forță politică, PDM, care a obținut cel mai bun scor în circumscripții. Ca urmare, rezultatul nu va fi foarte diferit. Vorbind astăzi la Chișinău cu oameni simpli, am observat că cetățenii sunt dezamăgiți de faptul că există această stare de blocaj și că nu se așteaptă la o îmbunătățire a situației prin alegeri anticipate. Prin urmare, s-ar putea să asistăm la o demobilizare la vot și la un rezultat mai bun tocmai al forțelor care ar trebui să fie trase la răspundere pentru situația actuală. Este de înțeles faptul că blocul ACUM are imense dificultăți în a colabora cu aceste forțe, pentru că acestea mai tacit, mai implicit, au dus la situația care se numește stat capturat și la această construcție oligarhică, care este foarte greu de dezmembrat. Ce înseamnă dezmembrarea? Înseamnă să schimbi foarte mulți oameni, care în momentul de față execută comenzi politice și conduc instituții importante de stat.         

DW: România deține în prezent președinția Consiliului Uniunii Europeane. Ce s-a reușit în această perioadă? A rămas România un avocat fidel al Republicii Moldova?

M.D.: Din păcate, pe dimensiunea R. Moldova, s-a făcut foarte puțin în această președinție. Pe de o parte, din cauza faptului că România nu are credibilitate în momentul actual. Pe de altă parte, din cauza R. Moldova, care nu și-a rezolvat problemele. Avem furtul miliardului în care nu au fost pedepsiți vinovații, raportul Kroll 2 nu este publicat etc. Și, România nici nu a venit să spună clar: „Da, domnule, Parteneriatul estic la 10 ani, bun, îl celebrăm. A fost o inițiativă bună, a avut plusuri și minusuri. Dar ce facem mai departe?”. Nu am văzut la nivel de autorități române, un plan, o analiză concretă. Sper ca ea să existe la Ministerul de Externe și eu să nu știu, în care să se spună: „Viziunea noastră ca președinție este că după această perioadă de 10 ani vrem ca acest Parteneriat să se dezvolte pe următoarele coordonate”. Și aici cred că mi-aș permite să fac unele recomandări. O primă idee care se desprinde în urma experienței cu R. Moldova este aceea că pentru a te asigura că se fac cu adevărat reforme reale și se implementează Acordul de Asociere trebuie să condiționezi finanțările de reforme. Dacă dai bani necondiționați către oligarhi, ai pierdut din start. Mai mult decât atât, trebuie încurajați cetățenii, trebuie să investești cât mai mult în actorii pozitivi ai schimbării: în societatea civilă, în presa independentă. Câtă vreme nu ai aceste lucruri, vei avea democrații hibride, care se îndreaptă spre regimuri autoritare, pentru că nu ai întărit acești piloni.

DW: Relațiile bilaterale moldo-române din ultimii ani au rămas la același nivel. Mai mult decât atât, nu a avut loc nicio întâlnire oficială a lui Klaus Iohannis cu Igor Dodon. De ce nici până astăzi președintele României nu a ajuns la Chișinău?

M.D.: Relația cu dl Dodon în mod natural nu a fost una bună pentru că acesta a atacat permanent România, unionismul, limba română, istoria românilor. A avut niște derapaje foarte grave pentru un șef de stat, pentru că în această funcție nu poți să te comporți în orice fel și trebuie să ai o responsabilitate când faci asemenea lucruri. Ori, dl Dodon s-a mirat, după ce a lansat aceste acuzații, că președintele Iohannis i-a dat ca răspuns „să mai aștepte”. Este un lucru normal. România nu poate fi tratată la modul cum o tratează Igor Dodon, mai ales că România a finanțat în continuare R. Moldova. A ajutat foarte mult la reabilitarea grădinițelor, la diverse proiecte de dezvoltare, care, din păcate, au fost prea puțin comunicate de autoritățile de la Chișinău. Dar, nu este doar un singur caz. Dodon nu doar cu Iohannis nu s-a întâlnit. Dacă ne uităm și la Ucraina, nu a fost primit nici acolo. Astfel, la modul realist, dl Dodon, este izolat la nivel internațional și vizitele sale dese la Moscova nu fac decât să întărească percepția că este un simplu executant al unor interese străine. Totuși, sper ca președintele Iohannis, măcar în următorul mandat, să fie mult mai prezent pe zona R. Moldova.

DW: Pe 26 mai vor avea loc noi alegeri europarlamentare. Se bănuieşte că politicienii moldoveni așteaptă rezultatele acestor alegeri de care va depinde și viitoarea coaliție de la Chișinău. Se va schimba cumva și retorica UE față de R. Moldova?

M.D.: Nu cred că se va schimba ceva fundamental. Partidul Popular European (PPE) va rămâne în continuare cel mai mare grup din Parlamentul European. Ca urmare, poziția PPE a fost constantă – una de susținere a forțelor anti-oligarhice din R. Moldova, de susținere a reformelor reale în justiție și anticorupție. Astfel, nu cred că pot să vină la conducerea UE forțe politice care să empatizeze cu regimurile oligarhice. Chiar dacă în viitorul Parlament European vom avea probabil un grup destul de mare de partide populiste, anti-europene, nu cred că acele partide vor reuși să influențeze cumva lucrurile și că se va schimba ceva în abordarea faţă de R. Moldova. Cel mai îngrijorător este faptul că s-ar putea ca interesul UE pentru Chișinău să scadă tot mai mult, pe fondul unei dezamăgiri față de ce ei spuneau că este „o poveste de succes”, care, mai apoi, s-a transformat într-un film de groază. Pentru ca R. Moldova să rămână pe radar și să fie ajutată în continuare, România va avea un rol esențial.