MCV, cleptocraţia şi prostia

Cât de deştepţi sunt birocraţii cleptocraţilor? Ce-i distinge? Modul în care mai-marii antireformişti ai justiţiei româneşti au reacţionat la cel mai critic raport MCV din ultimul deceniu (ori la cele critice, anterioare) e edificator. Cu mulţi şmecheri mari în ea, ţara e de altfel plină de indivizi a căror virtute supremă e "ştiinţa" de a apăra bine şi viguros hoţia şi pe cei care o practică furând pe cât posibil legal.

De pildă prin pensii speciale. Deşi au asimilat bine regulilele acestei ştiinţe, tare rău arată când se văd confruntaţi cu realitatea. Până atunci însă, profită. Unii sunt harnici. Şi-şi pun mintea la contribuţie. Întru respingerea criticilor la adresa demontării statului de drept, cleptocraţii, experţii şi propagandiştii lor dau dovadă de multă astuţie şi de o aparentă inventivitate.

Spun aparentă, pentru că ei de fapt nu sunt realmente creatori, ci reciclează şiretlicurile şi vicleşugurile tiraniilor trecute şi prezente. Dacă tirania e pe faţă, cum era sub Hitler, nu e o problemă. Legea e voinţa (schimbătoare, de regulă) a Führerului şi mai nimănui nu-i dă prin cap să-i conteste voltele, dacă nu vrea să aterizeze la morgă. Sau în lagărul de concentrare.

Lucrurile se complică, ori de câte ori se mimează democraţia. În acest caz e nevoie de doze maxime de pseudojustificări, de îndroctrinare şi de propagandă. Impedimentul propagandei e realitatea. Trecută prin ani de manipulare multimedială, menită să întărească toate prejudecăţile existente despre neam şi ţară, România s-a trezit confruntată brutal cu ea, când s-a văzut despărţită de bulgari şi condamnată fără echivoc în Raportul MCV pentru reducerea "dramatică" a luptei anticorupţie.

Dar e raportul realmente o surpriză? Hai să fim serioşi. Doar poate pentru proşti şi dezinformaţi. E lungă lista analizelor care au explicat cu subiect şi predicat cum şi de ce regimul Dragnea atentează la statul de drept. Fie şi puţini, jurnaliştii independenţi din ţară şi străinătate i-au lămurit în repetate rânduri pe români că instituirea SS, a secţiei speciale de investigare a infracţiunilor în justiţie, echivalează cu înfiinţarea unui soi de poliţie politică pentru ţinerea magistraţilor sub control.

În fine, aceiaşi au reliefat nu o dată că strâmbarea legilor justiţiei şi codurilor penal şi de procedură penală în răspăr cu recomandărille unor foruri internaţionale de o competenţă indiscutabilă, precum Comisia de la Veneţia, tinde, de asemenea, să împingă ţara spre restaurarea unui sistem feudal.

Vicleni cât cuprinde, birocraţii cleptocraţilor nu îngroaşă nici rândurile prostimii, nici pe ale dezinformaţilor. Aşa că ştiau ce fel de raport MCV e pe ţeavă. Ar fi putut să se pregătească intens. Şi să fie prompţi. Dar, în ciuda abilităţilor lor, n-au fost în stare să mintă rapid şi elaborat şi să inventeze o strategie nouă, complexă şi eficientă. Lia Savonea s-a umplut de ruşine prin lipsă de reacţie la demascarea evidenţei. Femeia care poartă o cotă mare de vină pentru situaţia dezastruoasă în care se găseşte justiţia românească s-a mulţumit să anunţe că ”CSM va analiza”. ”Si dă-i si luptă”.

Cum? Trăiască vechile reflexe. Se va scoate probabil de la naftalină linia de apărare comunistă. Care e şi tradiţionala ripostă naţionalistă, ştiut fiind, de la Eric Hoffer, că metoda cea mai sigură de raliere a masei e propaganda naţionalistă, sau religioasă. Nu ne convine instrumentul? E raportul MCV negativ? Păi hai să dezavuăm instrumentul. Şi hai să contestăm MCV în numele independenţei. 

În fapt, mecanismul de cooperare şi verificare s-a instituit condiţionând aderarea la UE, ca măsură tranzitorie, menită să ajute să scoată România şi Bulgaria din subjugarea sistemului feudal, în materie de justiţie, în care ambele ţări fuseseră forţate să se complacă sub regim comunist. Şi postcomunist.

Între timp, Bulgaria, pe care o desconsideră cu maximă plăcere mulţi la nord de Dunăre, s-a scos. În schimb, în loc să acceadă la nivelul statelor de drept occidentale, ori măcar să facă progrese substanţiale, România a regresat sensibil. Marii corupţi sunt tot mai greu de prins, de judecat şi condamnat. Delincvenţii mafiei şi clanurilor jefuiesc, violează, tâlhăresc şi omoară bătându-şi joc de poliţie, de magistraţi şi de dreptate. Codul penal a ajuns o glumă proastă, ca şi cel de procedură penală, care, apt să fie rău interpretat, îl lasă pe un Dincă să-şi continue ore în şir crimele, deşi victima lui lansase edificatoare strigăte de ajutor. Pe scurt, ţara s-a întors sub USL, sub Ponta, Dragnea şi Dăncilă de unde a plecat, lichidând (ori intoxicând) reformele introduse întru obţinerea aderării la UE.   

Cum se apără birocraţii cleptocraţilor de nevoia de a recunoaşte realitatea amplei catastrofe girate de ei înşişi, când n-o mai pot ignora? Prin "da-dar-isme". Sau negând-o imperturbabil. Negând-o frontal, arogant, îngâmfarea fiind, alături de frustrarea izvorâtă din egolatrie, principalul atribut al slugilor cleptocraţiei. Ori răsturnând realitatea, ca şi cum toată lumea occidentală, cu tot cu Comisia Europeană şi Comisia de la Veneţia, cu tot cu experţii români şi străini, ar fi o adunătură căzută în cap, de vârât în cămaşă de forţă, ori care ar fi pus, chipurile, de un complot împotriva ţărişoarei.

”Înfiinţarea Secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie constituie o garanţie legală a principiului independenţei justiţiei” a declarat textual, într-un  punct de vedere trimis Curţii de Justiţie Europene, Lia Savonea, încercând să profite, viclean, de diferenţa dintre o teorie greşită şi o practică jalnică. Tot ea e de părere că nu ar fi treaba Comunităţii să se opună instituirii SS.

Ce panaramă, ce scamatorii, ce bâlci face Lia Savonea. Ajunsă probabil în fruntea bucatelor magistraţilor pe bază de şiretenie şi insolenţă, şefa CSM pretinde, implicit, că n-ar şti că UE este sau ar trebui să fie şi o comunitate de valori, că justiţia în interiorul Comunităţii nu poate fi divizibilă şi că, şi din aceste motive, liderii europeni au condiţionat aderarea României de introducerea MCV.

Dar impertinenţa pseudojustificării legilor strâmbate ale justiţiei mai are şi alte surse şi tradiţii. Sunt de căutat în îndelung exersata pretenţie stalinisto-ceauşistă potrivit căreia socialismul trebuie "adaptat condiţiilor naţionale". De ce nu şi MCV? Şi e sfidarea altor ţări la adresa unor instituţii europene.

Dacă România vrea să iasă din criză, nu ajunge să-şi schimbe guvernul. Va trebui să-şi epureze justiţia şi administraţia. Va trebui să elimine rapid, din structurile ei sensibile, slugile cleptocraţiei. Şi va trebui să pună capăt avansărilor pe bază de prostie, cleptocraţie, antimeritocraţie.