Mircea Miclea: Școlile nu trebuiau închise

Aproape zilnic alte și alte școli trec în scenariul roșu și elevii se întorc online. Este o soluție inevitabilă, o fatalitate?

Consider că e o mare greșeală modul în care se procedează. Să ne uităm puțin la date. Acum câteva zile, OMS a publicat un studiu în care arăta că nu școlile sunt focare de infecție Covid.

Anterior, studii din Germania, Spania, Norvegia, Elveția au arătat clar că începerea școlilor în varianta clasică nu crește numărul cazurilor de Covid.

Cifrele Ministerului Sănătății de la noi arată că înainte de 15 septembrie proporția copiilor si adolescenților până la 19 ani care aveau Covid era de 6,18%, iar acum e 6,53%.

Deci proporția este extrem de mică raportat la totalul populației, iar începerea școlii și o lună de cursuri nu au avut niciun impact în răspândirea Covid la nivelul copiilor.

Puse toate la un loc, aceste date arată că școlile nu trebuiau închise. Eu văd însă că ministerul este mai degrabă preocupat să închidă școli în loc să fie preocupat de redeschiderea lor. O abordare care nu se bazează pe date, chiar e împotriva datelor.

De ce?

Cred că e comod. Și poți să scuzi rezultatele slabe ale elevilor și prestația deficitară a sistemului educațional cu faptul că ai închis școlile.

E o decizie proastă. Cred că, pe baza datelor, școlile ar trebui să fie ultimele instituții care să fie închise și primele care trebuie deschise. Totodată, școlile trebuie testate prioritar.

Nu putem să ne jucăm cu această generație! Dacă încă un an de zile se acumulează pierderi, din păcate, ele ar putea să atârne extrem de greu. Pentru că pierderile sunt cumulative.

Dacă nu înveți tabla înmulțirii anul acesta, nu poți înțelege extragerea rădăcinii pătrate mai târziu și nici rezolvarea ecuației de ordinul 2 peste alți ani.

Efectele vor fi dezastruoase mai ales în condițiile în care avem o rată de analfabetism atât de mare.

Pierderile sunt doar la nivel cognitiv?

Sunt și pierderi majore la nivel socio-emoțional. Competențele socio-emoționale, de exemplu, capacitatea de a interacționa, de a comunica, de a argumenta, de a face față unui conflict și de a-l gestiona, de a fi empatic sunt esențiale pentru performanțele și bunul echilibru al vieții de adult.

Ele se formează doar prin interacțiune directă și pierderile la nivelul lor vor atârna extrem de mult în dezvoltarea emoțională, psihologică a copiilor.

Dar vorbim despre copii care, după cum chiar dvs spuneați, sunt nativi digitali, au creierul deja format pentru online, pentru tehnologie, au chiar nevoia pentru acest tip de educație tehnologizată. Nu pot capătă și competențele socio-emoționale în interacțiunea online?

Cu siguranță creierul lor e influențat de utilizarea tehnologiei. Dar ea nu îți poate da sentimentul de proximitate. Studiile arată clar că, de exemplu, numărul de interacțiuni crește pe rețelele de socializare, însă profunzimea lor se reduce. Avem foarte mulți “friends”, dar puțini prieteni.

Școala avea rolul de a crea o identitate de generație, de a dezvolta lidership-ul. Nu-l poți dezvolta din fața laptopului din apartamentul tău. Capacitatea de a-i influența pe ceilalți, capacitatea de lidership se face în interacțiunea cu un colectiv.

Noi trebuie să folosim tehnologiile, într-o variantă hibridă, dar trebuie să înțelegem și limitele lor. Orice instrument te abilitează pe anumite dimensiuni și te debilitează pe alte dimensiuni. Nu instrumentul e problema, ci modul de utilizare a acestuia.

Trebuie să folosim instrumentele digitale în mod inteligent și atunci vom obține valoarea maximă.

Citiți articolul integral AICI.