Misiunea noii Comisii

Dacă euroscepticii nu au motive să aplaude anunţarea noii Comisii, partizanii construcţiei europene sunt încântaţi că în fruntea instituţiei se află, în sfârşit, un politician capabil să conducă în nume propriu şi în numele Europei. Cele două mandate ale lui Jose Manuel Barroso au dezamăgit prin dezorganizare, lipsă de orizont şi lipsă de voinţă proprie. În schimb, noul preşedinte al Comisiei, Jean-Claude Juncker, nu a ezitat să-şi facă simţită autoritatea încă din prima clipă, prevenind statele că îşi ia în serios rolul de a alcătui „guvernul” după propriile sale standarde. Miercuri, după anunţarea noii sale echipe şi a structurii Comisiei, Jean- Claude Juncker a spus, de asemenea, că îşi rezervă dreptul integral de a face schimbări de portofolii pe parcurs, căci nu are nicio obligaţie de a da socoteală guvernelor naţionale în această privinţă.

Totuşi, componenţa Comisiei a fost rezultatul unor negocieri complicate care au ţinut cont până la un punct de susceptibilităţile statelor şi de nevoia unui echilibru politic şi inclusiv de avertismentele Parlamentului European privitor la raportul dintre sexe. Aşadar Jean-Claude Jucker a fost nevoit să navigheze printre ambiţiile şi complexele naţionale, revendicările societale ale Parlamentului şi criteriile proprii privind eficienţa acţiunii politice. Ca exponent de marcă al curentului conservator, Berlinul i-a acordat deplină încredere. Aşadar impresia aceasta puternică de autoritate calmă, convivială şi de siguranţă de sine pe care o lasă Jean-Claude Juncker se trage şi din faptul că se bazează pe un consens politic ferm al germanilor şi totodată al grupului politic care domină astăzi politica europeană.

Componenţa şi structura Comisiei sugerează nu doar că nu se vor face concesii semnificative în beneficiul ”creşterii”, ci mai mult, că va fi consolidat controlul în ceea ce priveşte disciplina bugetară în zona euro. Este pentru prima dată când se instituie, practic, o structură ierarhică în sânul Comisiei în aşa chip, încât orice ”derapaj” ar putea fi corectat chiar înainte de a se produce. Am arătat deja că preşedintele Comisiei va fi flancat de câţiva vice-preşedinţi din state nordice cu o etică severă a deficitelor, care vor putea bloca orice iniţiativă destinată relaxării. Socialiştii francezi cel puţin, deşi au primit o mângâiere pentru vanitatea naţională, primind portofoliul economiei şi controlului bugetar, nu au cum să provoace o schimbare majoră a regulilor europene, căci tot ce va face Pierre Moscovici va fi controlat de vicepreşedintele dedicat zonei euro. Totuşi ca o concesie făcută Franţei, la reuniunile Eurogrupului din partea Comisiei va participa Pierre Moscovici.

A fost remarcată de asemenea o declaraţie atipică a lui Jean-Claude Juncker care a cerut comisarilor săi să fie oameni politici şi nu înalţi funcţionari, să propună idei generale şi să se ocupe mai puţin de amănuntele tehnice.

Nu este deocamdată cu totul clar ce a vrut să spună. Pe de o parte, îndemnul acesta poate fi citit ca o formă de susţinere, indirectă, a aparatului birocratic propriu-zis, a înalţilor funcţionari cu vechimi apreciabile care întreţin rutina de zi cu zi a acestui mecanism foarte complicat şi care nu agrează interferenţa în munca lor a unor „novici cu pretenţii”. Pe de alta, ţinând seama şi de toate declaraţiile sale din timpul campaniei electorale, Jean-Claude Juncker pare hotărât să scoată Europa din starea de descurajare în care se complace în profitul euroscepticilor, oferindu-i noi motive de a exista. Pentru asta Comisia ar trebui să devină şi un centru de iradiere politică şi un emiţător de mesaje puternice şi nu doar o poliţie a abaterilor de la norma comunitară.