Mitul diagnosticării bolii Alzheimer prin untul de arahide
23 martie 2019
Diagnosticarea Alzheimer prin untul de arahide – un studiu din 2013 a atras atenția asupra acestei descoperiri. Fusese publicat în revista de specialitate Neurological Sciences. De atunci, este citat în diferite publicații, printre care și în Washington Post, făcând din nou valuri anul trecut. Dar să fie oare diagnosticarea acestei boli, căreia nu i s-a găsit încă un tratament, atât de simplă?
Cum ar funcționa testul cu untul de arahide?
La testul cu untul de arahide, probantul trebuie să miroasă pe rând cu nara dreaptă, și apoi cu nara stângă, untul de arahide aflat într-un mic recipient. Se ține blocată pe rând, cu degetul, câte o nară. Dar nu se începe mirositul de aproape, ci începând de la o distanță de 30 cm.
Distanța se reduce gradual cu câte un centimentru, până când pacientul ajunge să simtă mirosul. Studiul din 2013 spune că la pacienții cu Alzheimer, simțul olfactiv în nara stângă este mai slab decât în nara dreaptă. Oamenii de știință explică acest lucru prin faptul că la pacienții cu Alzheimer, lobul frontal stâng este degenerat. În această zonă se află, printre altele, și simțul olfactiv.
Dar nu e atât de simplu, spune Richard Dodel, profesor de Geriatrie la Universitatea Duisburg-Essen. ”Studiul de atunci a fost realizat pe prea puțini probanți, iar testarea nu a fost îndeajuns de standardizată”, spune acesta. Lipsește, de pildă, în acest studiu realizat pe 92 de oameni informația cu privire la ce fel de unt de arahide ar trebui folosit. ”Conținutul de uleiuri poate să ducă la o diferență semnificativă în ceea ce privește mirosul”, spune Dodel. În plus, pot exista nenumărate motive pentru un simț olfactiv scăzut. Deja în anul 2014, un alt grup de cercetători a încercat să certifice acel studiu inițial, însă fără succes.
Metode de diagnosticare a bolii Alzheimer
Boala Alzheimer poate fi diagnosticată cu mulți ani înainte de primele simptome. Principalele metode sunt două tipuri de tomografie și o metodă invazivă. Prin așa-numitul test Amyloid-PET (Positron Emmission Tomography) pot fi descoperite, spune Dodel, depunerile de proteine, așa-numitele plăci amioide, cu 15-20 de ani înainte de apariția primelor simptome clinice.
Cea de-a doua metodă de diagnosticare, cu fluorodezoxiglucoză, (FDG)-PET, examinează cât de rapid se poate metaboliza o anumită moleculă de zahăr, numită FDG. Părțile creierului, care nu mai descompun normal această moleculă, sunt deja degenerate. Prin cea de-a treia metodă se investighează măduva spinării. Și acolo, medicii cercetează concentrația anumitor proteine.
Nu se schimbă nimic în aceste metode de diagnosticare, dacă apar deja primele simptome, Dar se adaugă altele, așa-numitele teste neuropsihometrice. Prin diverse chestionare, medicul testează cum funcționează creierul pacientului.
Unul dintre cele mai cunoscute teste este cel al ceasului. Pacientul este rugat să deseneze un ceas cu orele, de la 1 la 12. Apoi trebui să adauge și limbile care să arate ora momentului. Dacă pacientul nu reușește să-și ducă sarcina la bun sfârșit, semnele indică un nivel înaintat de Alzheimer. Trebuie însă apoi realizate teste psihometrice detaliate pentru a se stabili cu exactitate dacă este vorba într-adevăr de Alzheimer.
Prevenția este cel mai bun sfat
Tocmai pentru că pentru boala Alzheimer nu există deocamdată vindecare, experții ca Richard Dodel se concentrează pe prevenție. ”Cunoștințele necesare sunt un factor important”, spune neurologul. În Germania, acest criteriu nu este luat atât de în serios ca în alte țări, dar simpla informare despre Alzheimer în prima treime a vieții ar putea scădea riscul de îmbolnăvire cu până la 8 procente.
Odată cu vârsta apar tot felul de alți factori. Este important, spune Dodel, ca problemele de vedere și de auz să fie corectate cu aparate corespunzătoare. Pentru că dacă creierul nu mai este folosit normal în aceste privințe, boala Alzheimer este favorizată.
”Și sportul este foarte important”, spune Dodel, recomandând mai ales dansul. ”Tango este mai eficient decât valsul. Pentru că dacă la vals te învârți mult, la tango trebuie să ții cont de mai mulți pași complicați”.
Supraponderabilitatea, diabetul și ateroscleroza reprezintă, de asemenea, factori de risc. Dar riscul poate fi mărit și de fumat, de consumul de alcool și de o alimentație necorespunzătoare. În plus, importantă este socializarea cu alți oameni. Pentru că izolarea și singurătatea fac creierul să nu mai funcționeze normal. ”Cine poate să excludă toți acești factori își reduce riscul cu până la 35 la sută”, conchide Dodel.