Mizele luptei anticorupție de la Chișinău

E drept, războiul din proximitatea noastră a produs o accelerare istorică: Moldova a obținut, alături de Ucraina, statutul de candidat la aderare la UE – un scenariu de neimaginat acum jumătate de an. Doar că această șansă nesperată vine la pachet cu o grămadă de riscuri de securitate, care pot culmina cu o nouă (a câta?) ocupație rusească, în cazul în care Kremlinul va decide să recunoască independența Transnistriei separatiste – la câte tratate a călcat în picioare, încă unul chiar n-ar mai conta, după cum glăsuit-a recent și ministrul Lavrov, afirmând că planurile de anexiune ale Moscovei bat mult mai departe decât regiunea Donbass. N-am avut nicio îndoială!

O „țară” defectă din start

Mesajele pre și post electorale ale președintei Maia Sandu și ale altor reprezentanți ai noii puteri, votată masiv de moldoveni la alegerile din 11 iulie 2021, făceau o delimitare fermă nu doar în raport cu guvernarea precedentă, oligarhică, ci față de întreaga istorie de 30 de ani a Republicii Moldova. O perioadă în care am cunoscut gustul libertății, dar și amărăciunea unor eșecuri, pentru că în loc de stat de drept, între Prut și Nistru s-a înjghebat o „statalitate” pentru uzul exclusiv al mafiilor postcomuniste, hrănite din afaceri cu statul, din contrabandă cu Transnistria separatistă, din atacuri raider în bănci, din monopoluri ilegale, constituite prin eliminarea de pe piață a concurenței oneste după clasica rețetă a rakeților ruși: „Ori ne vinzi afacerea – firma, restaurantul, magazinul etc. – la prețul pe care ți-l propunem, ori îți dăm foc la șandrama și rămâi cu nimic!”

Această „economie de pradă” a fost servită de o sectă intangibilă până mai ieri de judecători și procurori corupți. Occidentul a vărsat bani în reforma justiției moldovenești ca într-un butoi al Danaidelor. N-am obținut justiție la standarde europene, ci sedii luxoase, limuzine scumpe, echipamente de ultimă generație, vacanțe în insule, vile și conace somptuoase pentru acești magistrați cinici, care-și ridicau câte un nou etaj cu fiecare plic ce li se strecura pe sub ușă. Orice elan reformist se împleticește și sucombă odată nimerit în valțurile acestei mașinării kafkiene de împărățit „dreptatea”.

Coaliția bandiților împotriva statului de drept

Între multele cerințe venite odată cu dobândirea statutului de țară-candidat, combaterea corupției reprezintă o prioritate absolută. Împotrivirea e acerbă. Capii rețelelor criminale – Plahotniuc, Platon, Şor, Andronati ș.a. – au fugit peste hotare, de unde clocesc conspirații, instrumentează diversiuni. Au pus la cale în ultimele două săptămâni sute de alarme false cu bombă: la aeroport, primării, în piețe, spitale, tribunale... Alarmele au început în ziua când o instanță de judecată reușea, cu chiu, cu vai, să emită un mandat de arestare pe numele unuia dintre mahări (Plahotniuc).

Oligarhii fugari organizează proteste cu mii de oameni în Chișinău și în alte localități, unde este blamat „regimul Maia Sandu” pentru scumpirea vieții după 24 februarie – evident, la mitingurile lor nu se suflă o vorbă despre agresiunea lui Putin în Ucraina, cea care a dat peste cap Moldova, dar și Europa întreagă. La aceste proteste sunt invitate vedete de la Moscova contra unor onorarii grase (Kirkorov, de pildă, a pretins un onorar de 200.000 de dolari ca să cânte o jumătate de oră în Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău, însă concertul a fost anulat).

Victimizarea hoților a devenit un sport național în Republica Moldova. Arestarea lui Dodon, fostul șef al socialiștilor, acuzat de îmbogățire ilicită și trădare de patrie, este însoțită de un cor de bocitoare la televiziunile opoziției prorusești. O altă „martiră a poporului” e deputata Marina Tauber, reținută joi, 21 iulie, de Centrul Național Anticorupție (echivalentul, în devenire, al DNA-ului românesc). Protagonistă, alături de șeful ei de partid, Ilan Şor, fugit în Israel, a Raportului Kroll asupra miliardului de euro „sifonat” din băncile moldovene sub fosta guvernare oligarhică, Marina Tauber este acuzată, între altele, de falsificarea cheltuielilor de partid în ultima dare de seamă prezentată la Comisia Electorală Centrală (unde, potrivit Procuraturii Generale, au fost declarați 1,7 milioane de lei, cheltuielile reale depășind 20 de milioane).

Finanțarea ilegală a campaniilor electorale este marele flagel al politicii basarabene. Formula e simplă: mai întâi sunt corupți alegătorii, apoi acești bani murdari ajung în instituții, unde, odată instalați, bandiții caută să-și recupereze înzecit cheltuielile, jefuind statul, adică tot pe cetățenii care i-au votat.

Cel puțin 7 persoane vizate de anchetă au părăsit Moldova înaintea efectuării mai multor controale la sediile partidului „Şor”. Au fost scurgeri de informații din zona organelor de drept, susține presa, unde există încă destui sabotori și complici. Grupările criminale, altădată rivale, și-au dat mâna pentru a dărâma actuala putere. Intenția e să provoace o destabilizare de proporții care să conducă la alegeri anticipate.

Moldovenii nu au nevoie de așa ceva. Nimeni dintre prietenii noștri de peste hotare nu vrea asta. Există un singur jucător geopolitic care tare s-ar bucura de un eșec al guvernării de la Chișinău, de aceea lupta anticorupție în Republica Moldova are o miză existențială, de a fi sau a nu fi.