Modelul suedez: UE are nevoie "de un buget care să nu respire aerul anilor 50"

Pentru fiecare coroană transferată bugetului comunitar, Stockholm primeşte înapoi 54 de öre. Nu aşa arată o afacere profitabilă. Şi, ca şi când această disproporţie nu ar fi de ajuns, supărarea ministrului suedez pentru afaceri europene, Birgitta Ohlsson este accentuată şi de maniera în care se preconizează utilizarea anacronică a fondurilor Uniunii. "Propunerea este nerealistă şi, pentru noi, inacceptabilă. Europa este scufundată adânc în criză, multe naţiuni sunt obligate să taie dureros din cheltuielile educaţiei, protecţiei bătrânilor şi ale sănătăţii. Uniunea Europeană trebuie să întreprindă şi ea reformele necesare".

Cifrele din tabelele aflate pe birourile oficialului suedez îi stârnesc o stare de disconfort: "Suntem dispuşi să ne îndeplinim angajamentul - dar nu vrem să plătim pentru o politică pe care nu o considerăm eficientă. Propunerea (făcută de Preşedinţia cipriotă a Uniunii - n.red.) vizează un aport de 40% din buget orientat către agricultură; acest sector, însă, nu reprezintă decât 1,5% din PIB-ul comunitar, angajând doar cinci procente din populaţie. Nu se poate, astfel, progresa".

Alături de Germania, Franţa şi Marea Britanie, Suedia face parte din grupul statelor care doresc să reducă propunerea de buget comunitar pentru perioada 2014-2020 cu minim 100 de miliarde de euro. Un buget modern, explică Birgitta Ohlsson, implică bani mai puţini dar mai bine orientaţi către domeniile ce generează creştere şi către ţările sau regiunile care au cu adevărat nevoie de sprijin:

"Avem nevoie de mai mulţi bani în cercetare, protecţia mediului şi inovaţie dar şi pentru proiecte de infrastructură pentru a fluidiza legătrile dintre statele noastre. Dacă vrem să concurăm Statelor Unite, Chinei sau Indiei, avem nevoie de un buget care să nu respire aerul anilor 50".

Din şapte în şapte ani, când începe discuţia pe marginea banilor puşi la comun, atmosfera se încinge la nivel european. Interesele nu sunt mai niciodată convergente. Statistic, vorbind, avantajaţii momentului sunt polonezii, grecii şi ungurii. Statele din estul şi sud-estul Europei se opun cel mai aspru reducerilor bugetare. Comisia Europeană cere chiar o suplimentare a resurselor sale. Poziţia Brigittei Ohlsson este contestată, însă, şi de europarlamentarul suedez Cecilia Wikström, colega liberală a demnitarei de la Stockholm fiind convinsă că, într-un final, după atâtea zbateri birocratice, copilul va fi aruncat odată cu apa din cadă: "Ce fel de Europă vrem, de fapt, pentru viitor? Pentru a depăşi criza avem nevoie de o Europă puternică. Pentru aceasta trebuie să ne consolidăm fundamentele - uniunea şi solidaritatea dintre state şi instituţiile care le leagă".

Înaintea summmitului decisiv din noiembrie se lucrează intens la manevrele de culise. Premierul britanic David Cameron ameninţă cu dreptul de veto, dacă nu se segmentează cadrul financiar. Şefa guvernului de la Copenhaga, Helle Thorning-Schmidt, promite că va face la fel în cazul în care plătitorii danezi de taxe vor suporta rabatul cerşit de alte state bogate. Şi primul ministru al Suediei, Fredrick Reinfeldt, vrea să se schimbe în bine formatul actual al bugetului. "Noi, suedezii, avem priorităţi foarte clare", avertizează ministra pentru Afaceri Europene Birgitta Ohlsson, care ia în calcul negocieri dure şi nopţi lungi, pentru a conchide: "Nimic nu este exclus".

Autor: Alexander Budde / icş

Redactor: Robert Schwartz