Moldova: Anul Nou care va fi

Filmul a fost premiat la Festivalul de la Veneția în 2024 ca cel mai bun film (secțiunea Orizzonti) și are parte de o receptare foarte favorabilă, entuziastă chiar.

Surprinzând o zi din viața Bucureștiului, 20 decembrie 1989, în ajunul căderii lui Ceaușescu (adică un fel de "Ulisse" joycian cinematografic, foarte comprimat), "Anul Nou care n-a fost" expune câteva caractere tipice pentru societatea românească a vremii, terifiată de dictatură, de veștile represiunii de la Timișoara: un producător TVR pregătind în studio un "Plugușor patriotic" în care e slăvit "cel mai iubit fiu al poporului"; o actriță de la Nottara, forțată să înlocuiască în corul encomiastic de la televiziune o vedetă fugită în Occident (regizorul ei din teatru, tot el și amant, se dovedește mai laș decât actrița chinuită de remușcări, și încearcă să-i frângă împotrivirea, asigurând-o că un mic compromis îi va relansa cariera); o familie de muncitori cu un copil "disident" care nu a învățat încă să mintă ca adulții; un securist din mediul universitar care racolează studenți (rafturile bibliotecii sale sunt pline cu cărți de artă din colecția "Meridiane"), și mama securistului, fostă activistă de partid, o sentimentală obligată să-și părăsească locuința menită demolării; un tânăr care încearcă să fugă din România, trecând Dunărea la sârbi...  

Regimul convingerilor trădate

Puzzle-ul narativ nu e nou ca modalitate regizorală: vieți intercalate, personaje, străine unul de altul, care sunt cât pe ce să se întâlnească într-o farmacie (destinele lor sunt urmărite în paralel) sau tăindu-și calea, la un moment dat, pe stradă, văzându-și fiecare de grijile lui, nebănuind că fac parte din același scenariu (deși un "supra-scenariu" îi îngloba pe toți românii, iar numele "regizorului" era bine cunoscut și unanim detestat). 

Filmul e veridic prin duritatea situațiilor de viață, în care oamenii erau puși în fața unor alegeri imposibile pentru a supraviețui – or, o societate este cu atât mai dreaptă și mai echitabilă cu cât creează mai puține împrejurări în care oamenii sunt nevoiți să-și calce pe conștiință, să-și trădeze convingerile. Acuzând duplicitatea și decăderea acelei epoci, ne întrebăm totuși: ne-am fi dovedit noi mai dârji, mai morali, în condiții similare?

Nu cred că după ce vei fi privit "Anul Nou care n-a fost" mai poți avea, ca român, iluzii asupra comunismului, pe care unii îl regretă, mai ales cei care nu l-au trăit pe propria piele și, din confortul apartamentelor lor ticsite cu tehnologii occidentale de ultimă oră, predică un neomarxism rupt de realitate sau aberații "suveraniste".

Memorabilă coloana sonoră. "Bolero"-ul lui Ravel ca un refren ironic și premonitoriu pentru ultimele fire de nisip din clepsidra dictaturii (într-un film pe aceeași temă, turnat în Rusia, ar fi răsunat "Lacul lebedelor" de Ceaikovski, vestind apusul tiranului de la Kremlin), dar auzim și melodii ce ne-au însoțit tinerețea: șlagăre de Angela Similea și Mirabela Dauer sau "Oameni" – piesa inegalabilului Aurelian Andreescu.

Istoria recentă în filmografia basarabeană

Au trecut treizeci și cinci de ani de la căderea comunismului în România, suficient cât să avem detașarea necesară pentru a cuprinde fenomenul în complexitatea lui, sondând psihologia victimei (nu neapărat inocente) și traseul sinuos al unui torționar în devenire, coborând în miezul unor drame personale, cum face regizorul Bogdan Mureșanu.

După 35 de ani a venit timpul unor asemenea filme și în ținutul dintre Prut și Nistru, deși în Basarabia nu a existat o "oră X", în care a picat comunismul. În Moldova am avut o despărțire lentă de fostul imperiu (nici azi încheiată), o liberalizare inaugurată de "glasnost" și "perestroika" lui Gorbaciov.  

Basarabenii ținuți în chingile unei puteri străine, invadatoare, cu identitatea națională interzisă – în anii ‘80 Chișinăul era un oraș aproape complet rusificat –, au trebuit mai întâi să-și recupereze dreptul la limba română și la alfabetul latin, în august 1989, dar primele manifestații anticomuniste datează din 1987. 

Astfel că pentru a surprinde evenimentele care au dus la căderea regimului sovietic în Republica Moldova s-ar potrivi mai degrabă o epopee din câteva episoade sau o producție în genul serialului cehesc de televiziune "Bez vědomí" (tradus în engleză: "The Sleepers"/"Adormiții sau Inconștienții"), despre Revoluția de Catifea din Cehoslovacia din toamna lui 1989, cu ultimele zvârcoliri ale poliției politice, uneltind împotriva opozanților regimului comunist de la Praga (recomand!). 

"Carbon" (2022), regie Ion Borș, scenariu Mariana Starciuc, este, până azi, singurul film artistic, o comedie neagră, dedicat unor evenimente care au urmat destrămării Uniunii Sovietice, și anume războiul din Transnistria din primăvara-vara anului 1992. 
Autorii filmului evită partea eroică, anexată discursului oficial (prezentă ca fundal parodic), ci dezvăluie latura ambiguă, hașurată, acolo unde conviețuirea dintre beligeranți aduce cu o negociere: amintiri comune din Afganistan (când serveau în aceeași armată, sovietică), schimburi de prizonieri la tocmeală, contrabandă cu arme și alcool... Cadavrul carbonizat al presupusului lider separatist Igor Smirnov – "protagonistul" filmului (în realitate, individul e bine mersi) – după lungi peregrinări este zidit într-un monument consacrat eroului necunoscut care și-a dat viața pentru „independența” Republicii Moldova. 

Un alt film, "Ce lume minunată" (2014), regie Anatol Durbală, are ca subiect atrocitățile regimului Voronin din 7 aprilie 2009, împotriva tinerilor protestatari anticomuniști. Dar un film despre anii ‘90 lipsește. 

Parafrazându-l pe Bogdan Mureșanu, aș spune că "Anul Nou va fi" în Moldova, chiar dacă deocamdată nu ne permitem o detașare artistică. De când cu războiul din Ucraina, suntem personaje dintr-o dramă manevrată de alții, al cărei final încă nu se întrezărește. Dacă vom reuși să ne emancipăm de sub dictatul acestei regii nefaste, scenariul care se va scrie sper să conțină și un capitol pentru un lung metraj sau pentru un serial TV de ficțiune, inspirat de Mișcarea de Eliberare Națională din Basarabia de la începutul deceniului nouă al secolului XX.