Măsurile "de vară" ale guvernului Boc

Sunt trei dintre măsurile anunţate de premierul Emil Boc după şedinţa de Guvern de ieri. Dar declaraţiile de intenţie ale şefului Executivului de la Bucureşti nu mai conving pe nimeni.

Oamenii de afaceri din România dau semne din ce în ce mai clare că îşi pierd răbdarea în contextul măsurilor economice contraproductive şi deseori contradictorii aruncate pe piaţă de un Guvern neinspirat şi aflat într-o accelerată disperare bugetară. În prima sa jumătate de an de viaţă, Cabinetul condus de premierul Emil Boc şi-a probat în numeroase rânduri diletantismul administrativ.

Din când în când, prezumpţia de guvernare după ureche este înlocuită de cea de rea intenţie. Destule argumente au venit să întărească suspiciunea că Executivul a fost constituit doar pentru a recompensa marii donatori din campania electorală. Nici recenta remaniere cauzată de îndepărtarea ministrului Tineretului şi Sportului nu face excepţie.

Probabil că noul membru al Guvernului nu a fost chiar persoana la care s-au gândit cei care, în ultima vreme, au vehiculat ideea constituirii unui aparat administrativ central compus sau, cel puţin, consiliat de antreprenori de succes. Mediul de afaceri din România nu se rezumă doar la personajele de top, care, într-un fel sau altul, mai mult sau mai puţin ortodox, au reuşit să acumuleze consistent. Grosul pieţei – la nivelul alb al acesteia – este acoperit de micile firme lovite, în ultimele luni, din toate părţile. Guvernul s-a străduit, parcă, să completeze criza, instituind reglementări fiscale demne de un regim socialist, nicidecum cu pretenţii liberale. Ce mostră mai elocventă poate sta probă decât acel impozit forfetar care a obligat zeci de mii de IMM-uri să închidă porţile, trimiţând, practic, spre faliment bună parte din populaţia activă a ţării?

Cât despre amatorismul celor ce controlează pârghiile administrative, ne aducem aminte de seara în care premierul Boc a ieşit la rampă anunţând suprimarea a câteva sute de taxe şi impozite pentru ca, apoi, să-l invite la microfon pe ministrul Finanţelor Gheorghe Pogea, care avea să lămurească metodologia: suprimare prin comasare.

Lucrurile nu se rezumă doar la doctrine economice. Cadrul fiscal pus în scenă de echipa guvernamentală este atât de păgubos încât până chiar şi o parte din Partidul Social-Democrat (acea aripă a sa asociată stângii intervenţioniste şi care, în vremea din urmă, s-a manifestat mai degrabă ca adversară a participării la guvernare) a ieşit la rampă cu propuneri mai degrabă liberale.

Mobilizaţi, iniţial, într-un exerciţiu think-tank pus la cale de publicaţia economică Business Standard şi intitulat „Guvernul Privat”, manageri de top, consultanţi economici şi reprezentanţi ai societăţii civile au mers până acolo încât, pe proprie cheltuială, au elaborat o strategie alternativă şi funcţională de guvernare. În atari condiţii, susţinerea financiară publică a salariaţilor aparatului guvernamental nu se justifică. Vorbim, însă, despre ţara a cărui Executiv obligă patronatele să disponibilizeze angajaţi, pretinzând înţelegere sub pretextul crizei, fără, însă, a eficientiza stufosul dispozitiv de bugetari.

Autor: Cristian Ştefănescu, Bucureşti

Redactor: Robert Schwartz