NATO: Cine îi va succeda lui Jens Stoltenberg?

Când Jens Stoltenberg va pleca din funcție va fi ocupat poziția de secretar general al NATO timp de aproape un deceniu. I s-a cerut să continue de patru ori, o dată chiar și după ce deja acceptase postul de șef al băncii centrale norvegiene.

Nu e de mirare că nimeni nu a vrut să-l înlocuiască pe stoicul Stoltenberg într-un moment marcat, printre altele, de ruperea relațiilor cu Rusia și de tensiunile profunde transatlantice din mandatul fostului președinte american Donald Trump. Norvegianul și-a câștigat chiar porecla de ”îmblânzitorul lui Trump”, datorită capacității sale de a-l ține în frâu pe abrazivul fost președinte republican.

Mandatul lui Stoltenberg s-a încheiat, de fapt, oficial, la 1 ianuarie 2024. Ștafeta va fi transferată probabil la summitul din iulie, de la Washington, când Organizația Tratatului Atlanticului de Nord va aniversa 75 de ani de la înființare.

Fosta purtătoare de cuvânt a lui Stoltenberg susține că, pentru a evita complicațiile, ar trebui ca alegerea viitorului șef al NATO să aibă loc mai devreme. Oana Lungescu a subliniat că este ”cu adevărat important să luăm o decizie suficient de devreme, astfel încât să nu se intre în conflict cu alegerile europene (programate în iunie 2024 - n.red.) sau cu campania electorală din Statele Unite”.

"Avem un loc de muncă - vă rugăm să nu depuneți candidaturi!"

Procesul de selecție nu este deloc ușor. Sigur, poziția de secretar general al NATO este unul dintre cele mai prestigioase locuri de muncă din lume, dar nu există nicio fișă a postului, nicio listă de calificări necesare și, cu siguranță, nici un proces de candidatură. Cine își dorește jobul nu va fi invitat la un interviu și nu trebuie să fie prea sigur că îl va și obține.

Washingtonul este văzut ca un fel de kingmaker (sau poate nu de rege ci de regină), dar oricare dintre cei 31 de membri NATO poate interveni în joc. ”Se întâmplă cu adevărat multe pe coridoarele diplomatice transatlantice”, afirmă Ian Lesser, vicepreședintele grupului de reflecție German Marshall Fund din Bruxelles. ”Totul, de la agrafe la strategia nucleară, este decis prin consens – așa funcționează lucrurile și cu alegerea secretarului general”.

Viitorul șef al organizației va avea misiunea de a ține piept Rusiei - dar nu atât de vehement încât să existe pericolul unei escaladări - și de a fi pregătit să apere existența alianței, fără a-i stârni suplimentar pe critici.

În numeroşii ani în care s-a pus deja problema găsirii unui succesor, pe masă au fost etalate câteva criterii speciale: candidatul să provină dintr-o țară cu un buget de apărare considerabil, să reprezinte, eventual, un aliat din sud sau din est, după 15 ani de conducere scandinavă – și desigur, nu ar strica nici o femeie în vârful NATO.

Caruselul speranțelor

Multe nume au intrat deja în joc - iar unele au dispărut repede. Foști favoriți, cum ar fi șefa Guvernului danez Mette Frederiksen sau ex-ministrul britanic al apărării Ben Wallace, ar fi vorbit chiar și cu președintele american Joe Biden despre șansele lor, după care s-au retras din cursă fără alte explicații.

Prim-ministra Estoniei Kaja Kallas, ministrul leton de Externe Krisjanis Karins sau premierul olandez în exercițiu Mark Rutte sunt tentați de acest loc de muncă. Rutte, cel mai longeviv prim-ministru dintr-o țară NATO, după Viktor Orban, este unul dintre favoriți și este văzut ca o alegere „mai sigură” decât politicienii din țările baltice, cât timp războiul Moscovei împotriva Ucrainei domină agenda alianței. Kallas, recunoscută drept o persoană deschisă și francă, este pe cât de populară, pe atât de polarizantă, iar Karins, deși are experiență de prim-ministru, este prea puțin sprijinit de aliați.

”Există acest sentiment că cineva din statele baltice în fruntea NATO ar fi cumva contraproductiv”, susține Kristi Raik, directoare adjunctă a Centrului Internațional pentru Apărare și Securitate din Tallin. Specialista în științe politice are însă o altă părere: "Este dificil de stabilit cu exactitate care este problema, deoarece relațiile cu Rusia sunt în prezent înghețate. În orice caz, este puțin probabil ca relațiile diplomatice să fie reluate în viitorul apropiat".

Rutte este, în orice caz, singurul candidat despre care ambasadorii NATO au discutat deja, după cum a dezvăluit Lungescu. Au făcut-o într-un proces consultativ informal, derulat în paralel cu deliberările șefilor de stat, așa-numitul ”Dean’s Coffee”, cafeaua decanului de vârstă. Veteranul ambasadorilor NATO, în prezent croatul Mario Nobilo, îi invită pe ceilalți 30 de șefi de misiuni naționale să discute la o cafea subiecte importante. ”Sunt unele țări care nu și-au luat încă un angajament, din câte știu eu”, spune Lungescu, ”dar se lucrează la un acord” – în favoarea lui Rutte.

Liste de criterii și de candidați

Toate acestea se întâmplă în culise, dar Kallas nu se preface că nu observă. La un eveniment din Statele Unite, în noiembrie, ea a glumit public cu privire la aparenta devalorizare a calităților considerate anterior de dorit la un secretar general: "Ar trebui să vină cu siguranță dintr-o țară care cheltuiește două procente din produsul intern brut pentru apărare. Și ar fi bine dacă ar fi o femeie", a punctat politiciana estonă, apoi a glumit: "Deci e logic că ar fi Mark Rutte".

Publicul a râs, oarecum stânjenit, iar dezamăgirea lui Kallas a fost evidentă. Cheltuielile de apărare ale Estoniei vor depăși trei la sută din produsul intern brut anul viitor, în timp ce Țările de Jos vor aloca mult mai puțin decât cele două procente vizate. Când a fost întrebată dacă mai vrea să fie luată în considerare pentru această slujbă, răspuns a fost scurt și afirmativ.

Cum ar fi primită austeritatea militară în SUA, înaintea unor alegeri al căror rezultat, spune Ian Lesser, ”ar putea fi foarte provocator din punct de vedere politic” pentru Europa? Kallas s-ar putea lăuda cu bugetul pentru apărare, dar Rutte ar putea aduce în joc un alt fel de atu: când l-a întâlnit pe Donald Trump la Casa Albă, în 2019, cei doi au fost văzuți făcând glume și bătându-se pe spate. ”Am devenit prieteni în ultimii ani”, a subliniat Trump.

Obstacolul Orban pentru Rutte

Deși aliații încearcă să ajungă la o înțelegere în privința lui Rutte, olandezul s-ar putea confrunta cu adversitatea lui Viktor Orban, cu care s-a înfruntat de mai multe ori în ultimii ani. De altfel, premierul Ungariei și-a exprimat deja opoziția față de instalarea lui Rutte în poziția de secretar general al NATO.

Observatorii nu exclud posibilitatea ca în ultimul moment să apară un candidat care îndeplinește mai multe criterii neoficiale. ”Nimic nu se decide până nu se decide totul”, avertizează Lungescu. Oricine va câștiga, atrage atenția Kristi Raik, nu va avea parte de ”o plimbare în parc. În orice caz, noi, europenii, trebuie să ne asigurăm că SUA continuă să-și perceapă în continuare responsabilitățile".

Un singur lucru pare sigur: Stoltenberg nu va deveni cel mai longeviv secretar general al NATO. Nu este departe, însă olandezul Joseph Luns a deținut funcția timp de 13 ani, din 1971 până în 1984.