Nici un semn de viață din Coreea de Nord

Preț de o clipă, ochii lui Kim Kyu Li se luminează. Cookie, cățelul familiei, pe care îl crește în apartamentul din Londra, țopăie în jurul ei. Pentru scurt timp, cât îi mângâie animalului blana pufoasă, grijile rămân undeva departe.

Ultimele luni au fost dureroase pentru femeia de 46 de ani, originară din Coreea de Nord. Din 9 octombrie 2023 nu a mai primit niciun semn de viață de la sora ei mai mică, Kim Cheol Ok. Adică din ziua în care aceasta a fost deportată din China în Coreea de Nord. ”Sunt sigură că este bătută”. Când spune asta, Kim Kyu Li o face în deplină cunoștință de cauză: alți membri ai familiei au suferit deja această soartă. Deținuții nu sunt doar maltratați, dar primesc și foarte puțină hrană. ”Mănâncă șoareci și gândaci și se îmbolnăvesc de la ei”, povestește femeia, într-o discuție cu reporterii DW. Kim Kyu Li se teme foarte mult că sora ei nu va supraviețui acestor încercări.

Pentru dictatura din Coreea de Nord, fuga din țară este o infracțiune gravă care implică pedepse dure. Oricine părăsește țara fără permisiune este considerat trădător și condamnat la închisoare. Iar potrivit ONU, tortura și relele tratamente sunt practici obișnuite în închisorile și lagărele din Coreea de Nord.

Deportări în masă în autobuze și cu cătușe ruginite

Sora lui Kim Kyu Li nu a fost singura deportată în Coreea de Nord pe 9 octombrie. Există indicii că în acea zi a avut loc o adevărată deportare în masă: aproximativ 500 de nord-coreeni care locuiau în China au fost returnați cu forța în țara lor de origine. Informația a fost confirmată de Ethan Hee-Seok Shin, de la Grupul de Lucru pentru Justiție de Tranziție, o organizație non-guvernamentală din Seul care monitorizează cele mai represive regimuri politice din lume. Ar fi fost transferați în Coreea de Nord în autobuze și camioane puternic păzite, prin cinci puncte de trecere a frontierei.

Prizonierii sunt de obicei predați pe poduri care traversează râurile de frontieră Tumen sau Yalu. Yoo Suyeon, de la organizația pentru drepturile omului Korea Future, înregistrează de ani de zile mărturii ale refugiaților nord-coreeni și a aflat câteva detalii despre aceste transferuri: ”La mijlocul podului, cătușele chineze sunt îndepărtate și se pun în locul lor cele nord-coreene (...) ruginite și vechi”.

Specialiștii IT și diplomații au fost o prioritate

De la declanșarea pandemiei de COVID-19, regimul de la Phenian a ținut granițele țării riguros închise timp de trei ani și jumătate. După deschiderea acestora, în vara acestui an, China ar fi fost de acord să returneze un număr mai mare de nord-coreeni.

Prioritare ar fi fost persoanele care au lucrat anterior îndeaproape cu regimul lui Kim Jong Un. De exemplu, susțin toți experții consultați de DW, diplomații care au vrut să dezerteze sau hackerii care, din China, au fost implicați în operațiuni cibernetice în numele regimului de la Phenian. Sunt importanți pentru că au avut acces la informații sensibile. Un prim grup de 80 de deportați a fost trimis înapoi în Coreea de Nord la sfârșitul lunii august. Există o mare îngrijorare că acești oameni ar putea dispărea în lagărele de deținuți politici pentru tot restul vieții și că nimeni nu va mai afla vreodată ceva despre ei.

Ultimul semn de viață

Kim Cheol Ok a apucat să dea un singur apel telefonic, pe 9 octombrie, pentru a-și informa familia despre iminenta deportare în Coreea de Nord. I s-a permis pentru scurt timp să folosească telefonul unui agent de securitate chinez.

Deportarea a fost un șoc pentru familia ei. Cheol Ok (40 de ani) locuiește în China de 25 de ani. Sora ei din Londra o descrie ca fiind o fire liniștită dar puternică și plină de energie. A fugit din Coreea de Nord în 1998, la un an după sora ei mai mare Kyu Li. În vremea aceea, Coreea de Nord se confrunta cu o foamete fără precedent.

Când Cheol Ok a ajuns în China, la doar 14 ani, un contrabandist a căsătorit-o cu un bărbat cu 30 de ani mai mare decât ea. Cei doi au împreună o fiică. Aceasta este cetățean chinez dar Cheol Ok nu a primit niciodată permis de ședere, așa că a trăit în izolare într-o zonă rurală din provincia Jilin, în nord-estul Chinei, la granița cu Coreea de Nord. A lucrat în agricultură și mai târziu în restaurante. Soțul ei a tratat-o bine, spune sora ei.

Un frate a murit în arest

A fost arestată de poliția chineză în aprilie, în timp ce încerca să părăsească țara. ”Nu a făcut nimic, singura ei crimă este că s-a născut în Coreea de Nord”, spune Kyu Li. După 25 de ani în China, sora ei vorbește doar puțin coreeană și nici nu mai are rude în Coreea de Nord.

Deportarea lui Cheol Ok a redeschis în familie răni oricum niciodată vindecate: pe lângă Kyu Li, o a doua soră, mai mare, a reușit să evadeze din țara izolată. Fusese anterior maltratată de autoritățile nord-coreene.

Kim Yu Bin locuiește și ea la Londra, între timp, dar amintirile o bântuie până astăzi: ”De când Cheol Ok a fost arestată în China, am avut coșmaruri groaznice”. Surorile au mai avut un frate, ucis de autoritățile nord-coreene. Familia a aflat de la foști deținuți că ”a fost bătut până la moarte, băgat într-un sac de orez și aruncat”.

”Tratați mai rău decât animalele”

Mulți nord-coreeni care au reușit să evadeze în sudul democrat al peninsulei sau au ajuns în țări sigure relatează despre tratamentele la care sunt supuși cei prinși când încearcă să fugă. Organizația non-guvernamentală Korea Future, care documentează încălcările drepturilor omului în sistemul penitenciar din Coreea de Nord, a strâns peste o mie de relatări ale martorilor oculari.

Returnații sunt supuși mai întâi interogatoriilor pentru a clarifica motivele evadării lor. Au fugit din motive economice, pentru a scăpa de sărăcie și foamete? Intenționau să se stabilească în Coreea de Sud, stat pe care Coreea de Nord îl percepe drept principal dușman? Aceasta este considerată o crimă motivată politic, deoarece este văzută ca o încălcare a loialității absolute față de țară și de conducerea de partid și de stat, cerută tuturor nord-coreenilor.

Indiferent de sentință, toți prizonierii sunt maltratați, explică Yoo Suyeon de la Korea Future. ”Condamnați pentru că au migrat din motive economice sau condamnați politic, prizonierii sunt supuși torturilor. Sunt forțați să stea cu picioarele încrucișate mai mult de 12 ore în fiecare zi. Orice mișcare sau zgomot poate duce la pedepse individuale sau colective - lovirea cu picioarele sau cu obiecte, privarea de mâncare și de somn”.

DW a putut vorbi cu alți nord-coreeni deportați din China în țara lor de origine și care au reușit mai târziu să evadeze în Coreea de Sud. Și aceștia au povestit despre relele tratamente din arest. ”Mai rău decât animalele”, punctează Lee Young Joo (50 de ani) din Seul, într-un interviu video. A fost bătută în timpul interogatoriilor: "Dacă ezitam fie și doar o secundă înainte de a răspunde la întrebări, aveau pregătit bastonul cu care mă torturau. Erai bătut peste tot, inclusiv pe cap și pe față".

China: ”Nici o dovadă de tortură”

Chiar înainte de reluarea deportărilor, în august 2023, Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului a cerut Chinei să nu deporteze niciun nord-coreean. ”Ne temem că acest lucru îi va expune riscului unor încălcări grave ale drepturilor omului, cum ar fi detenția arbitrară, tortura, disparițiile forțate și execuții extrajudiciare”, se arată în scrisoarea adresată Guvernului de la Beijing pe 18 iulie.

”În prezent nu există nicio dovadă de tortură sau de așa-numite încălcări masive ale drepturilor omului în Coreea de Nord”, a fost răspunsul dat două luni mai târziu, pe 13 septembrie, de conducerea statului chinez. În plus, Beijingul s-a prevalat de faptul că nord-coreenii sunt migranți economici ilegali și nu refugiați și, prin urmare, nu sunt protejați de Convenția de la Geneva.

Expertul sud-coreean în drept internațional Ethan Hee-Seok Shin consideră acest argument drept greșit. China este ”obligată să nu trimită oamenii înapoi în țări în care ar putea fi expuși torturii sau persecuției”. Acest ”principiu al nereturnării” este ancorat în dreptul internațional prin Convenția de la Geneva privind refugiații și prin Convenția împotriva torturii iar China a ratificat, de altfel, ambele tratate.

DW a transmis în mod repetat întrebări atât Guvernului chinez, cât și celui nord-coreean. China nu a răspuns. Într-un scurt răspuns scris, ambasada Coreei de Nord la Berlin a descris acuzațiile drept ”propaganda înșelătoare” din partea ”forțelor ostile”, precum Statele Unite.

Presiunea publică

Rudele emigrate ale celor închiși în Coreea de Nord rămân de obicei tăcute, pentru a nu-i expune pe cei dragi unor pericole suplimentare. Dar Kim Kyu Li a decis să facă publică lupta pentru sora ei dispărută. A călătorit și la New York, unde a vorbit despre soarta lui Cheol Ok în timpul unei conferințe a Curții Penale Internaționale. ”Fii puternică și nu renunța”, îi transmite surorii ei, în interviul acordat DW - deși este conștientă că Cheol Ok nu o poate auzi.

Este foarte puțin probabil ca femeia să fie eliberată din închisoare, spune Ethan Hee-Seok Shin, a cărui organizație sprijină familia lui Kim Cheol Ok. ”Dar, cel puțin, speranța lor - și a noastră - este că acest tip de atenție internațională va face mai dificil pentru autoritățile nord-coreene să-i maltrateze sau să-i tortureze”.