Nivelul (in)culturii: cum s-a ajuns la Ciolacu prim-ministru

În studiul intitulat „Participare culturală și perspective democratice”, autorii scot în evidență folosind analize teoretice și sondaje de opinie că există o tendință tot mai accentuată a electoratului de a-și culege informațiile din afara marilor canale mediatice sau a surselor credibile, preferând știrile pe care le vântură cei din proximitatea lor.

Mai exact, peste 75% dintre respondenți fie au încredere puțină, fie nu au încredere deloc în știrile distribuite prin oricare dintre canalele de informare. Majoritatea se încred în ceea ce află de la rude și prieteni sau ceea ce distribuie aceștia pe rețelele de socializare, ceea ce indică faptul că românii tind să-și selecteze liderii de opinie și chiar modelele din cercul imediat de cunoștințe sau de prieteni. Posibil prin tranzitivitate să prefere politicieni care seamănă cei din jur.

Deci, trei din patru români pun la îndoială informațiile distribuite în spațiul public de jurnaliștii profesioniști și în general de canalele media, ceea ce arată nu doar o criză a mijloacelor media autohtone, o neîncredere bolnăvicioasă a electoratului, ci și o piedică majoră în funcționarea democratică a societății. Această neîncredere se bazează în mare parte pe experiența anilor trecuți, a perioadei în care mogulii și-au pus televiziunile la dispoziția diferitelor tabere politice, au făcut ei înșiși politică, au câștigat bani și capital de încredere folosind manipularea.

Societatea românească a dezvoltat „o cultură a neîncrederii în cei din jur”: românii au cel mai mult încredere în membrii familiei (91%), în oamenii pe care îi cunosc personal (56%) și în cei din comunitatea de proximitate (38%) (cartierul, satul sau comuna). În schimb, cel mai mic nivel de încredere se manifestă față de cei pe care îi întâlnesc pentru prima dată (7%). Această neîncredere este vizibilă în participarea mică în diferite organizații, în interacțiunile sociale care rămân în cea mai mare parte la nivelul unui cerc restrâns de prieteni și rude, în inapetența politică și dezinteresul față de manifestații în spațiul public.

La Generația Internetului (IGen - Internet Generation), a tinerilor născuți după 1995, această neîncredere pare să fie și mai mare: 63% au încredere în familia lor, dar nu au încredere mai de loc în comunitatea în care trăiesc, au puțină încredere în știri, indiferent că sunt transmise la radio, la TV sau în mediul online, au, în schimb, multă încredere în știrile prezente pe rețelele de socializare.

Nivelul de implicare civică este redus și sunt mai intoleranți în raport cu persoanele cu identitate L.G.B.T.Q.I.A.+, comparativ cu alte categorii sociale. Față de mulți dintre părinții lor, ei nu consideră conservarea identității naționale ca fiind esențială. Cei mai mulți dintre acești tineri nu au semnat și nici nu intenționează să semneze vreodată vreo petiție cu conținut social sau politic și nu sunt interesați să participe la manifestații de stradă. Consideră că protejarea mediului este un aspect esențial, dar sunt în mică măsură de acord ca țara să se alinieze măsurilor UE. Activitatea culturală preferată este vizionarea de filme sau de programe tv online.

Față de perioada dinaintea pandemiei se observă o modificare a practicilor de lectură a cărţilor, o scădere cu 5 la sută a celor care declară că citesc săptămânal cărți (de la 61% în 2019 la 56% în 2022; o creștere a utilizării Internetului cu 15% (de la 70% cel puţin o dată pe an în anul 2019 la 85% în anul 2022); mai mult decât dublarea celor care folosesc Internetul să-și cumpere cărți, bilete la teatru, dar și pentru cei care-l folosesc să citească reviste, cărți, manuale.

Aproape trei sferturi dintre români nu avut nicio activitate culturală obișnuită: nu au fost la teatru, nu au mers la cinematograf, nu au văzut nicio expoziție sau muzeu, nu au împrumutat cărți de la bibliotecă. 59% spun însă că au vizitat în ultimul an o biserică, o mănăstire, un monument sau grădină publică. 

Un Raport publicat recent de UE demonstrează cât de strânsă e legătura dintre viața culturală și indicatorii de implicare civică, între coeziunea socială și democrație.

În România, se observă o scădere a participării culturale față de perioada dinaintea pandemiei. Oamenii s-au orientat mai mult spre divertisment, interacțiuni pe Internet, inclusiv consum cultural pe platforme virtuale. Chiar și așa însă, per total, românii citesc puțin, nu urmăresc știrile, pentru că nu au încredere în ele, au o viață socială redusă, tendință spre izolare și neîncredere.

Toate aceste ingrediente explică într-un fel participarea scăzută la vot, apatia politică și scăderea nivelului intelectual al elitelor politice. Comparând personaje compromise ale politicii autohtone, se poate face o oarecare ierarhie chiar în PSD: în fond, între Adrian Năstase (prim-ministru între 2000-2004) și Marcel Ciolacu, actualul șef de guvern, e o distanță culturală destul de mare. La liberali, distanța e și mai mare, între oricare dintre președinții anteriori ai PNL și Nicolae Ciucă.