Nou val de companii occidentale care pleacă din Rusia

Ce au în comun Toyota din Japonia, Nokian Tyres din Finlanda, Continental din Germania, TotalEnergies și Leroy Merlin din Franța, Ikea din Suedia, Smurfit Kappа din Irlanda sau Swarovski din Austria? Toți s-au retras complet sau parțial din Rusia în doar o lună, în martie 2023, sau au anunțat vânzarea iminentă a activităților lor pe piața rusă.

Producătorul german de produse chimice de uz casnic Henkel a făcut de asemenea cunoscut în februarie că urmărește să-și vândă 11 fabrici din Rusia în primul trimestru al anului 2023.

Această listă ar trebui completată de Volkswagen. Cel mai mare producător de automobile din Europa a fost la un pas de a-și vinde fabrica din Kaluga la mijlocul lunii martie, dar activele sale au fost înghețate de un tribunal rus.

Multiple vânzări de la atacul Rusiei asupra Ucrainei

Arată ca și cum ne-am afla în fața unui nou val consistent de retrageri ale unor companii occidentale din Rusia. Primul și cel mai mare a avut loc chiar la sfârșitul lunii februarie și începutul lui martie 2022, imediat după declanșarea războiului împotriva Ucrainei. Numeroase companii străine și-au înghețat atunci afacerile pe piața rusă. Și-au închis magazinele, au oprit producția, investițiile și exporturile în Rusia, așteptând să vadă cum evoluează lucrurile.

Au fost și firme care și-au asumat de la bun început pierderile și au plecat definitiv - de exemplu, producătorul german de vehicule comerciale Daimler Truck, compania petrolieră britanică BP, lanțul american de fast-food McDonald's sau cel german de magazine de materiale de construcții Obi. Producătorul francez de automobile Renault a cedat pur și simplu, în luna mai, pachetul majoritar de acțiuni pe care le deținea la Lada Avtovaz institutului rus de cercetare auto NAMI iar întreaga fabrică din Moscova a predat-o autorităților capitalei Rusiei.

Au urmat valuri repetate de retrageri. În octombrie, de exemplu, ca să rămânem la industria auto, au plecat grupul german Mercedes-Benz, americanii de la Ford Corporation și producătorul japonez Nissan. De altfel, niponii au și predat, gratuit, atât uzina, cât și centrul de cercetare din Sankt Petersburg institutului NAMI.

„Cumpărător” sau „destinatar” al acestor tranzacții a fost de cele mai multe ori administrația locală care, deși cunoaște bine instalațiile de producție relevante, nu dispune, în fiecare din cazurile în parte, nici de capital, nici de know-how-ul necesar pentru a achita activele achiziționate și pentru a le dezvolta tehnologic.

Noul val de retrageri lovește în mod deosebit industria auto rusă, în special în cele mai de succes puncte de dinainte de războiul din Ucraina: în Kaluga, la sud-vest de Moscova, și în zona Sankt Petersburg.

De ce aprobă Moscova atâtea vânzări?

Din 5 martie, uzina de ulei de motor din Kaluga nu mai aparține grupului francez TotalEnergies. Pe 8 martie, Continental a raportat „discuții avansate” pentru a-și vinde fabrica de anvelope din Kaluga, în așteptarea „aprobărilor de reglementare”. Asemenea permise au fost acordate și producătorului finlandez de anvelope Nokian pe 14 martie, a cărui fabrică de lângă Sankt Petersburg a fost achiziționată de compania petrolieră rusă Tatneft. Pe 16 martie, Kremlinul a anunțat că lucrează la predarea uzinei Toyota din Sankt Petersburg către Institutul NAMI.

Unii investitori occidentali par că primesc și ceva bani pentru activele pe care le lasă în urmă în Rusia. Alții, în schimb, trebuie să-și predea bunurile pentru a putea părăsi piața rusă, protejați împotriva eventualelor procese intentate pentru încălcări ale unor înțelegeri comerciale. În unele cazuri ar fi posibilă și opțiunea unei ipotetice întoarceri și, poate, chiar a unei ulterioare restituiri parțiale a proprietății.

Ce logică folosește Moscova - sau însuși Vladimir Putin, care se presupune că ar lua personal unele decizii? Cum s-a ajuns acum la numărul acesta ridicat de tranzacții acceptate de ruși, la un an de la începutul agresiunii asupra Ucrainei?

Ofertele au fost pregătite de mult timp, semn că este mai degrabă coincidență. În septembrie 2022, de exemplu, Toyota anunțase deja închiderea fabricii din Sankt Petersburg, TotalEnergies a oprit producția la Kaluga la sfârșitul lui aprilie 2022. Exemplul Ikea arată că vânzarea activităților din Rusia poate dura un an întreg. Grupul suedez și-a închis magazinele de mobilă la scurt timp după invazia rusă a Ucrainei, dar a reușit să predea ultima dintre cele trei fabrici din Rusia noului proprietar abia pe 24 martie anul acesta.

Unele companii occidentale sperau la o vânzare favorabilă

Aparent, unele companii occidentale mai doreau să recupereze măcar o parte din valoarea activelor deținute în Rusia, în loc să le piardă pur și simplu, pe fundalul ororii generate de agresiunea asupra Ucrainei. Specialistul irlandez în ambalaje Smurfit Kappа și-a anunțat retragerea din Rusia încă din aprilie 2022, dar nu a finalizat vânzarea a trei fabrici în zona Sankt Petersburg și a uneia la Moscova până pe 23 martie 2023.

Un caz aparte este lanțul francez de bricolaj și materiale de construcții Leroy Merlin: acum un an, în ciuda războiului, s-a pronunțat în favoarea rămânerii în Rusia, dar acum, pe 24 martie, a anunțat că cele 107 magazine aflate în 62 de orașe rusești vor fi până la urmă vândute. Scăderea puterii de cumpărare a populației ruse și dificultățile logistice tot mai mari la importul de mărfuri în Rusia internațional sancționată ar fi făcut ca afacerea să devină prea neatractivă. În schimb, noul șef al grupului de pietre prețioase Swarovski a dispus retragerea definitivă la începutul lunii martie mai mult din motive de imagine - producătorul austriac de bijuterii și-a oprit oricum activitățile de pe piața rusă la scurt timp după izbucnirea războiului.

Faptul că vânzarea activelor în Rusia este atât de complicată și durează atât de mult s-ar putea datora dorinței cumpărătorilor de a obține un preț cât mai scăzut posibil. Dar s-ar putea și ca guvernul rus să fi tergiversat în speranța că unii investitori occidentali s-ar putea răzgândi și decide să rămână până la urmă. Aceste speranțe par să se fi evaporat cel mai târziu la începutul anului 2023, când, pe măsură ce se apropia trecerea unui an de la începutul agresiunii asupra Ucrainei, se îndepărta și orice perspectivă de încheiere a războiului. Este rezonabil să presupunem că Moscova a decis să accepte tranzacțiile pentru a repune în funcțiune, cel puțin parțial, fabricile inactive.

Proces de sute de milioane împotriva VW

Povestea Volkswagen nu se potrivește cu acest tipar de explicații pentru valul de retrageri. Marea fabrică VW din Kaluga este inactivă de la începutul lunii martie 2022. Dar gigantul german nu a vrut să urmeze exemplul Renault și Nissan, chiar dacă a fost de acord să predea gratuit operațiunile către statul rus. Grupul a așteptat însă un an întreg. Ce anume? Sfârșitul războiului? La 1 martie 2023, germanii au confirmat negocieri pentru o vânzare, pe 15 martie au subliniat intenția de a „finaliza într-un mod relativ la timp”. În acel moment, fostul partener GAZ, cu care se ajunsese la o înțelegere vara trecută, a depus o cerere de despăgubire în valoare de aproximativ 190 de milioane de euro, iar pe 17 martie bunurile VW au fost înghețate de un tribunal rus.

Este extrem de greu de crezut că producătorul de automobile GAZ și proprietarul său, oligarhul sancționat de Occident Oleg Deripaska, apropiat Kremlinului, au intentat acest proces neașteptat fără a consulta conducerea Rusiei. Se poate presupune că Moscova dorește în mod deliberat cel puțin să întârzie vânzarea fabricii VW. Cu ce scop? Pentru a primi cât mai multe milioane de la investitorul german? Sau pentru a amâna o consecință foarte neplăcută pe plan intern?

Chiar și după vizita la Moscova a șefului de stat al Chinei, Xi Jinping, nu se întrevede încă un producător de mașini chinez care ar putea înlocui Volkswagen. În aceste condiții, pentru fabrica auto Kaluga, aflată la aproximativ 200 de kilometri sud de capitala rusă, declinul abia începe.