Nyke Slawik: "Am meritat să fim recunoscuţi şi respectaţi"

DW: Doamna Slawik, împreună cu colega dumneavoastră Tessa Ganserer aţi scris istorie: sunteţi primele femei transexuale declarate din Parlamentul Germaniei. Sunteţi mândră de asta?

Nyke Slawik: Asta mă bucură pentru toţi oamenii care nu sunt heterosexuali din Germania, mai ales pentru toţi transgenderii, fiindcă nu a mai existat niciodată acest fel de reprezentare. În tinereţea mea nu am avut modele în mass media sau pe scena politică. Era ceva de care aş fi avut atunci mare nevoie, pentru a avea sentimentul că suntem o parte normală a societăţii şi că există oameni ca noi peste tot. Putem deveni şi actori în această societate, putem activ modifica ceva şi nu trebuie să rămânem captivi în rolul de victime. Este un pas important pentru noi şi pentru drepturile noastre.

Transidentitatea este doar o parte din dumneavoastră, la care adesea se face referire în dialog cu dumneavoastră. Dar aţi intrat în Bundestag şi cu alte teme: politica de transporturi, politică societală modernă, protecţia climei. Este transidentitatea pentru dumneavoastră o binecuvântare sau un blestem?

Mi-a fost mereu important să tratez deschis propria mea istorie şi identitate, fiindcă ştiu că oameni se simt confirmaţi prin asta, că le dă putere şi simt că au vizibilitate.

Dumneavoastră şi Tessa Ganserer sunteţi ţinta unor atacuri verbale şi în Bundestag, majoritatea din partea formaţiunii  Alternativa pentru Germania AfD. Trebuie să aveţi un obraz foarte gros...

În calitate de politiciană trebuie să ai mereu obrazul gros, fiindcă trebuie să încasezi şi critici, şi o parte din ele sunt benefice şi corecte într-o democraţie. Dar există numeroase atacuri care întrec limita şi sunt transfobe. Sunt adesea atacată în internet şi sigur că asta are cumva urmări, dar nu vreau să le dau acelor oameni satisfacţia de a mă lăsa intimidată şi mă implic în continuare pentru o societate în care nu trebuie să ne ascundem.

V-aţi declarat transgender încă de la vârsta de 17 ani. Când aţi ştiut că nu vă identificaţi cu sexul masculin?

Mie mi-a fost clar asta mereu. Am simţit asta puternic încă din copilărie. În mediul meu existau aşteptări puternice să îndeplinesc rolul masculin. Îmi amintesc încă foarte bine cum am fost cărată la fotbal şi la toate hobby-urile socotite potrivite pentru un presupus băiat aflat la vârsta copilăriei. Toate acestea nu mi s-au potrivit. Şi când am ajuns la vârsta pubertăţii, toate acestea au devenit foarte corporale, am văzut că trupul meu se dezvoltă într-o direcţie cu care nu mă pot identifica.

După ce aţi descoperit asta pentru dumneavoastră, cui i-aţi povestit mai întâi? Părinţilor, prietenilor?

I-am spus atunci unei bune prietene, care din păcate nu m-a sprijinit. Mi-a spus că nu voi putea fi niciodată femeie. Legătura cu ea s-a năruit. Părinţilor mei le-a fost foarte greu în primele săptămâni şi luni, dar apoi m-au sprijinit. Întreaga familie, şi la fel a făcut şi şcoala.

Tatăl dumneavoastră provine din Polonia, dintr-o familie conservatoare catolică. Cum a reacţionat?

Când i-am povestit mi-a spus: "Şi eu ce să fac acum, să te bat?" Dar nu vorbea serios. La început a fost suprasolicitat de cele auzite, dar a început rapid să se preocupe de situaţia transgenderilor şi m-a sprijinit. Asta m-a surprins, fiindcă pe atunci resimţeam o foarte mare teamă.

Politicianul polonez Yaroslav Kaczynski, preşedintele principalului partid de guvernământ de la Varşovia, care este un soi de eminenţă cenuşie a Poloniei, face frecvent glume pe seama trassexualilor sau susţine că a fi transgender este o modă din occident. Ce i-aţi răspunde?

Indiferent dacă suntem de sex masculin sau feminin,homosexuali, lesbiene, transgender - cu toţii suntem parte a acestei societăţi. Transpersoanele aduc cu sine identitatea lor de la naştere sau din primii ani ai copilăriei. Iar vestul nu a inventat transsexualitatea. A fi lesbiană, homosexual, bisexual sau transsexual există peste tot în lume şi a existat mereu.

I-aţi spune şi că persoanele transidente parcurg adesea un proces chinuitor, pe care nu l-ar parcurge nimeni de bună voie?

În fiecare zi transpersoanele sunt jignite în internet sau pe stradă, primesc inclusiv scrisori de ameninţare. Este dovedit că transpersoanele riscă mult mai mult să-şi piardă locul de muncă, să nu progreseze în carieră şi chiar să ajungă persoane fără adăpost. A fi trans nu presupune avantaje. Dimpotrivă, presupune provocări foarte mari. Şi cine se hotăreşte pentru tranziţie, pentru a putea beneficia de tratament medical, acces la hormoni, la posibile operaţii - toate acestea nu au fost şi nu sunt în continuare chestiuni simple.

Coaliţia semafor vrea să abroge legea transsexualilor din anul 1980 şi s-o înlocuiască printr-o lege a autodeterminării. Când va apărea legea?

Legea transsexualilor din Germania este în multe puncte neconstituţională. Până acum câţiva ani prevedea că oamenii care vor să-şi modifice numele şi starea civilă trebuie să divorţeze. Exista şi obligaţia sterilizării. Acestea au fost declarate neconstituţionale de către Curtea Constituţională Federală. Chiar dacă Organizaţia Mondială a Sănătăţii afirmă că transidentitatea nu este o tulburare psihică, statul german sileşte în continuare transpersoanele să urmeze terapii îndelungate şi să obţină de două ori atestate din partea unor psihologi diferiţi, din care să reiasă că există sau nu transidentitate. Vrem să schimbăm asta, astfel încât cei afectaţi să poată face ei înşişi cerere în acest sens. Legea urmează să treacă prin Bundestag încă în acest an. 

Legea autodeterminării se referă în primul rând la schimbarea numelui şi a datelor personale, dar urmează să uşureze şi tranziţia medicală. În ce fel?

Vrem să ancorăm în lege dreptul la preluarea costurilor în cazul operaţiilor de compatibilizare a sexului. Transpersoanele suferă psihic de pe urma faptului că nu au acces la servicii medicale, că trebuie să adreseze noi şi noi cereri asigurării lor de sănătate, şi aşteaptă luni sau ani aceste servicii medicale.

La şapte ani de la tranziţia dumneavoastră aţi scris: "Înainte dădeam adesea vina pe mine, că nu mă potrivesc cu lumea asta şi am făcut totul pentru a bate la ochi cât mai puţin. Astăzi este diferit. Sunt mândră că sunt cine sunt şi voi da în continuare totul ca aceasta să nu mai fie o bătălie socială ci cel mai natural lucru din lume." Este o declaraţie emoţionantă...

Vreau să fiu deschizătoare de uşi. În Bundestag suntem 700 de deputaţi, din care doi sunt transfemei. În lumea diversităţii sexuale există mult mai multe. Există oameni intersexuali, care nu se potrivesc cu corpul lor cu această lume care gândeşte doar masculin-feminin. Există transbărbaţi şi foarte mulţi oameni care nu se identifică cu categoriile masculin/feminin.

Ce se poate face astfel încât societatea să trateze cu mai multă deschidere minorităţile?

Reprezentarea este foarte importantă. Există poate mulţi care nu au contact cu transpersoane, care au păreri preconcepute sau temeri. Dar cred că dacă ne văd şi constată că suntem oameni foarte normali, aceste temeri pot să dispară.

Chiar dacă suntem doar o mică parte din societate, am meritat să fim recunoscuţi şi respectaţi. Aceasta se referă şi la alte minorităţi, din domeniul religiei, sau la oameni cu istorie migraţionistă. Noi cu toţii avem dreptul de a nu fi atacaţi, de a ne trăi viaţa cât mai liber şi mai autodeterminat.