O cale de ieșire din criză? 

Companiile germane prezente în România au avut o evoluție foarte dinamică în ultimii ani. Un succes de care se pot bucura ambele țări, atât România cât și Germania. Astfel, în ultimii 15 ani valoarea schimburilor comerciale bilaterale a crescut de la 7 la 33 mld. EUR, iar numărul companiilor cu capital german a crescut constant, ajungând la 7.500 de companii (active), conform datelor din Registrul Comerțului. Soldul investițiilor germane a trecut de 10 mld. EUR la finalul anului 2019, iar numărul de angajați în companiile germane din România depășește 250.000. 

Dar nu doar cifrele sunt relevante și fac din Germania cel mai important partener economic al României, ci și sau mai ales calitatea investițiilor germane în România. În toate domeniile, companiile germane au realizat investiții însemnate în activități de cercetare & dezvoltare de înaltă calitate. În Timișoara, Cluj, Sibiu, Brașov, Iași, București, dar și în alte zone, există centre de dezvoltare ale companiilor germane unde se lucrează la proiecte tehnologice notabile care abordează provocările actuale ale transformărilor digitale.

Factorul uman - în centrul atenției

Desigur, se evidențiază sectorul auto în cadrul cooperării bilaterale, dar există și realizări tehnologice în domeniile comerțului, finanțelor, logisticii etc. - Made in Romania! Există mai multe motive pentru prezența companiilor germane în România în general, dar și în special pentru aceste activități de dezvoltare tehnologică. Dar, în opinia mea, există un motiv deosebit, și acesta este factorul uman. Factorul uman înseamnă în special calificarea și motivația angajaților care lucrează în companii germane.

Criza provocată de coronavirus ne-a surprins pe toți - într-un mod neobișnuit! Într-o lume aproape complet globalizată, puțini s-au gândit că un virus provenit dintr-un focar din China poate face ca într-un timp foarte scurt totul să încremenească în Europa și America. Acest lucru este cu atât mai straniu (în ciuda managementului de risc din cadrul atâtor companii), cu cât am observat cât de repede s-a răspândit virusul în China și cum acolo totul a fost închis. Acum trăim într-o stare de urgență. Libertatea de mișcare, atât de normală, este restricționată, iar noi trebuie să acceptăm toate reglementările. Din punct de vedere economic ne vom confrunta cu provocări considerabile. Nu le putem evalua în acest moment, în ciuda atâtor crize economice cu care ne-am confruntat deja, în ciuda sprijinului tehnologic și al digitalizării, în ciuda faptului că atât de mulți oameni geniali se ocupă în prezent de această problemă.

Aș dori însă să revin la factorul uman, mai exact la calificarea sa, care, după cum am spus, a fost întotdeauna în centrul atenției companiilor germane.

În urmă cu câțiva ani, mai exact în 2012, companiile germane din România s-au implicat foarte tare în formarea profesională și, împreună cu Ministerul Educației din România, au contribuit la revitalizarea sistemului de învățământ profesional. A fost, este și rămâne unul din punctele noastre centrale de interes, să consolidăm formarea profesională duală în România și să o modernizăm cu ajutorul know-how-ului german în parteneriat cu instituțiile de învățământ din România. România a făcut progrese în acest sens, numeroase firme germane, dar și românești și alte firme internaționale participă la dezvoltarea acestui sistem. În termeni simpli, este vorba de un parteneriat "public-privat-civil" (”civil” însemnând atât societatea în ansamblul său, cât și persoane individuale). Formarea profesională constă, în esență, dintr-o combinație între teorie și conținut practic de învățare. Materiile sunt predate în cadrul școlii profesionale, iar practica se derulează în cadrul companiei, în care elevul este integrat. Formarea durează de obicei trei ani și, în majoritatea cazurilor (conform sondajelor AHK România în rândul companiilor germane), absolventul este preluat, după promovarea examenului, de către companie. Desigur, toate căile educaționale îi sunt în continuare deschise și, dacă dorește, el poate chiar să studieze la o universitate (deși în acest caz, mai trebuie să dea diverse examene, așa cum se întâmplă și în Germania).

”Kurzarbeit” - un model posibil

Actuala "criză medicală" se va termina în cele din urmă. Cu toate acestea, criza economică va continua pentru o lungă perioadă de timp. Nu a existat niciodată o astfel de scădere bruscă a activității economice pe timp de pace în Europa (probabil nici la nivel global). Când mă uit din nou la Germania în aceste vremuri dificile și caut potențiale soluții, cum s-ar putea atenua criza economică sau cum s-ar putea redresa economia mai rapid, îmi vine în minte instrumentul ”Kurzarbeit”, care ar putea fi tradus prin muncă cu timp redus și flexibil. Acest instrument a jucat un rol major în accelerarea redresării economice în Germania după criza financiară din 2008/2009. 

Dar ce este munca cu timp redus? Și care este legătura cu formarea profesională și cu companiile germane din România? 

Munca cu timp redus și flexibil este tot un parteneriat public-privat-civil. Iar această ”Kurzarbeit” pune în centrul atenției omul, mai exact calificarea sa, know-how-ul și chiar indispensabilitatea lui pentru activitățile din cadrul companiei. În Germania, companiile au posibilitatea, pe timp de criză (așa cum este acum criza Coronavirus), de a reduce timpul de lucru al angajaților pentru o anumită perioadă de timp (de exemplu max. 12 luni), spre ex. la 50 %, adică în loc de 8 ore, angajatul muncește 4 ore, cu scăderea corespunzătoare a salariului. O parte rezultată din reducerea salariului este compensată de faptul că statul plătește salariaților respectivi o așa-numită indemnizație pentru angajați cu timp de muncă redus. Avantajele acestei soluții sunt evidente. Pentru a numi doar câteva: compania poate face economii, atât de necesare în situații de criză, fără a pierde resursa cea mai importantă, angajații. Compania este în continuare productivă și are o șansă reală de a depăși cu succes criza. Angajații își păstrează locurile de muncă și primesc un salariu mai mare decât salariul corespunzător timpului de lucru redus, deoarece este completat de stat. Ei pot contribui în mod activ la supraviețuirea companiei în care lucrează și nu apare nicio întrerupere în CV-ul lor (în Germania este uneori foarte dificil pentru multe persoane să iasă din șomaj). Statul, la rândul său, creează o bază importantă pentru redresarea rapidă a economiei, iar povara contribuțiilor sociale este mai mică decât în cazul șomajului. Statul continuă să încaseze contribuții de la angajator prin plata impozitelor pe salarii și pe cifra de afaceri a companiilor care continuă să își desfășoare activitatea și nu au intrat în insolvență.

Costurile care ar rezulta din șomaj ar fi mult mai mari pentru toți cei implicați: Pentru companii acest lucru înseamnă costuri din cauza reducerii de personal, pierderea de know-how, o deteriorare a climatului de lucru și (dacă din punct de vedere economic, la un moment dat, situația se va ameliora) costuri suplimentare pentru căutarea, includerea și calificarea de noi angajați. Pentru angajați ar însemna în primul rând pierderea de venituri pe perioada șomajului; este, de asemenea, mult mai dificil pentru un șomer să-și găsească un nou loc de muncă și, de obicei, acest lucru poate fi realizat doar cu o reducere a salariului. Pentru stat aceasta înseamnă o creștere semnificativă a contribuțiilor de șomaj, pierderi fiscale și chiar pierderea păcii sociale. În acest context este, de asemenea, extrem de important să subliniem că, în cazul în care alte țări europene se recuperează mai repede după criză, noi, în România, suntem în pericol ca migrația forței de muncă să crească și mai mult. În ciuda tuturor eforturilor care au avut loc în ultimii ani.

Beneficiile ”Kurzarbeit”, după cum am spus, sunt evidente, iar riscurile unei redresări economice în Europa vor fi cu siguranță în atenția factorilor de decizie politică. Acesta este, probabil, și motivul pentru care Comisia Europeană a reacționat și acordă sprijin financiar pe baza acestui instrument. Și e bine că se întâmplă așa!

Pentru a trage o concluzie: Pentru a face față acestor vremuri dificile din punct de verde economic, trebuie să fie posibil pentru companii să poată face economiile necesare în doza potrivită, specifică fiecărei companii, pentru a putea supraviețui. În același timp, acestea trebuie să își mențină baza operațională pentru a ieși încet-încet din criză. Acest lucru este posibil numai dacă își păstrează angajații calificați, adică know-how-ul companiei. În acest sens, companiile au nevoie de un instrument flexibil, ajungându-se astfel la situația în care pentru fiecare parte implicată (companie, stat, angajat) avantajele să fie mai mari decât dezavantajele. Nu vom supraviețui crizei fără urme, dar trebuie, mai presus de toate, să ne concentrăm asupra utilizării instrumentelor care vor contribui la o redresare cât mai eficientă și mai rapidă a economiei. Iar angajații sunt cheia în acest proces. Chiar și în aceste vremuri, există constelații win-win-win -  ele trebuie doar găsite și aplicate.

Sebastian Metz este economist și, de peste opt ani, directorul general al Camerei de Comerț și Industrie Româno-Germane (AHK România). De aprox. 15 ani lucrează în cadrul rețelei Camerelor de Comerț germane bilaterale, în diverse locații.

Opiniile exprimate în acest articol constituie părerea personală a autorului și nu reprezintă în mod necesar punctul de vedere al AHK România.