O dramă, mulţi vinovaţi
5 septembrie 2013Luni, un copil de patru ani a fost sfîşiat de cîini maidanezi în zona Parcului Tei din Bucureşti şi tîrît într-un tufiş unde băieţelul a murit în cîteva minute. Fratele lui de şase ani a fost muşcat şi el, dar a supravieţuit şi a reuşit să-şi anunţe bunica, în grija căreia se aflau cei doi copii pe care i-a scăpat din ochi cîteva minute.
Problema cîinilor fără stăpîn persistă de douăzeci de ani, timp în care maidanezii s-au înmulţit, astfel că acum estimările indică numai în Bucureşti 64.000 de cîini care umblă liber pe străzi, şi nu doar pe străzi şi în cartiere mărginaşe, ci şi în plin centrul capitalei. În fiecare zi, zeci de persoane, între care mulţi copii, sînt muşcate de cîinii străzii în capitala europeană Bucureşti.
La nivelul ţării, numărul cîinilor fără stăpîn e multiplicat cu numărul de oraşe şi municipii, edilii acestora fiind la fel de dezinteresaţi în rezolvarea problemei ca şi primarul Capitalei. Să ne aducem aminte că una din promisiunile primarului general Sorin Oprescu în campania electorală din 2012 a fost rezolvarea problemei cîinilor maidanezi, prin încurajarea adopţiei şi construirea unor adăposturi în afara Bucureştiului. Primarul Oprescu chiar a inaugurat în timpul campaniei un astfel de adăpost în afara Capitalei, proiectat să fie cel mai mare din lume, despre care Evenimentul zilei a scris la vremea respectivă că este o afacere de 100 de milioane de euro pusă pe roate în parteneriat cu Primăria Capitalei de trei prieteni ai fiului lui Oprescu.
Realitatea este că orice situaţie care nu poate fi riguros controlată aduce bani pentru o sumedenie de oameni care sînt puşi să o gestioneze. Pe firul dintre primărie, Autoritatea pentru Supravegherea şi Protecţia Animalelor şi ONG-uri se volatilizează sume uriaşe din banii publici.
Bugetul alocat anul acesta de către Primăria Capitalei Autorităţii pentru Protecţia Animalelor (ASPA) este de peste 4 milioane de euro, bani destinaţi în principal adăpostirii, hrănirii, vaccinării şi sterilizării cîinilor fără stăpîn. Cheltuielile includ însă şi sume importante pentru publicitate, lenjerie de pat, reparaţii curente. Ca şi în cazul companiilor de stat, al ministerelor, primăriilor şi al altor autorităţi din diverse domenii, avem şi aici suficiente găuri prin care să se scurgă banul public.
Un aspect discutat cu insistenţă zilele acestea de mass-media este în ce măsură sterilizarea cîinilor maidanezi şi eliberarea acestora din nou pe străzi rezolvă problema. În urma sterilizării, s-au pronunţat mai mulţi specialişti, cîinii devin şi mai agresivi, şi mai imprevizibili. În lipsă de hrană şi apă, umblă în haite pe străzi, în parcuri, în pieţe, în preajma şcolilor. Sînt locurile în care li se mai aruncă un os, resturi de mîncare, un colţ de pîine.
Un proiect de lege privind cîinii comunitari este blocat în parlament încă din 2007. După ce Curtea Constituţională a declarat în urmă cu doi ani neconstituţional articolul privitor la eutanasierea cîinilor maidanezi, politicienii noştri nu şi-au mai asumat rediscutarea şi finalizarea legii.
Sfîşierea copilului de patru ani de cîinii maidanezi nu putea să nu devină un subiect de exploatat politic. Preşedintele Traian Băsescu i-a cerut public lui Victor Ponta să emită o ordonanţă de urgenţă care să legifereze eutanasierea cîinilor fără stăpîn, care nu vor fi adoptaţi de persoane fizice sau ONG-uri. Politicienii din opoziţie cer demisia lui Victor Ponta şi a primarului general Sorin Oprescu. Preşedintele Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea, a anunţat şi el că legea cîinilor maidanezi va fi votată de urgenţă, deşi Comisia Juridică a amînat pentru săptămîna viitoare discutarea pe fond a proiectului.
Într-o conferinţă de presă, Sorin Oprescu a anunţat miercuri că va organiza un referendum prin care populaţia Bucureştiului să se pronunţe dacă este de acord sau nu cu eutanasierea în masă a cîinilor fără stăpîn.
Indiferent de această vînzoleală politică de ultimă oră, problema cîinilor maidanezi va rămâne, pentru că ea a fost prea mult timp ignorată, pasată de la un guvern la altul, de la un legislativ la altul.