O nouă ofensivă împotriva celei mai vechi meserii

E nevoie de mai mult decît de proaspăta carte a Alicei Schwarzer, figura de proră a feminismului german, ori de campania de semnături iniţiată de revista EMMA, la care deja peste 3800 de persoane publice au răspuns, pentru ca Germania să dezbată iarăşi o temă veche: interzicerea prostituţiei, ori severa ei reglementare, sub pavăza legii.

Este nevoie de mai mult decît de investigaţii poliţieneşti şi jurnalistice, decît de filme şi cărţi care să reflecte abisurile acestei meserii şi umilinţele, ndezumanizarea celora care o practică din nevoie sau prin constrîngere. Şi este nevoie de mai mult decît de statisticile şi rapoartele diverselor organizaţii internaţionale, mai mult sau mai puţin guvernamentale, referitoare la dimensiunile traficului de carne vie, pentru ca situaţia să se schimbe în bine.

Este nevoie de autoritate morală şi de voinţă politică. Papa Francisc doreşte o mobilizare a Sfîntului Scaun în lupta împotriva formelor moderne ale sclaviei, printre care figurează în primul rînd munca forţată şi prostituţia. In 2015 Vaticanul va organiza o conferinţă consacrată acestei teme.

In Franţa bunăoară, unde tradiţiile inclusiv cele culturale, ale libertinajului sunt mai vechi şi mai răspîndite în societate decît în Germania vecină, guvernul Hollande pune la cale interzicerea prostituţiei şi pedepsirea proxeneţilor, inclusiv amendarea persoanelor care uzează de serviciile unei prostituate.

In Germania, în 2002, coaliţia roşu-verde a promulgat o lege care, potrivit opticii actuale a unor lideri social-democraţi, nu a avut pînă acum efectele scontate. Controversele generate de campania de interzicere a prostituţiei, campanie promovată de Alice Schwarzer şi în cartea intitulată „Prostituţia - un scandal german” se datorează, nu în ultimă instanţă, dificultăţii de a delimita clar cînd este vorba de practicarea unei meserii liber alese, cu asumarea riscurilor şi cînd persoana în cauză este constrînsă de alţii, forţată, chiar prin violenţă, să-şi vîndă trupul. In anii din urmă, relatările apărute în mass media au atras atenţia asupra componentei tragice şi dezumanizante a prostituţiei mai ales în cazul femeilor provenite din ţările Europei de Sud-Est, din România şi Bulgaria, cele mai sărace membre ale UE, dar şi a femeilor din Africa.

Dificultatea legiuitorilor ar consta şi în a face o distincţie clară, între aşa zisa „femme fatale” şi „victima reală”, nota publicista Stefanie Lohaus într-o luare de poziţie faţă de campania de semnături a revistei EMMA.

Atenţia politicienilor se concentrează firesc asupra celei de-a doua categorii de persoane, forţate, constrînse să practice prostituţia.

Reprezentanţii celor două mari partide, social-democraţii şi creştin-democraţii/ creştin-socialii, preconizează un control mai riguros al branşei, altminteri foarte lucrativă şi o mai draconică penalizare a traficanţilor de carne vie. De asemenea, o modificare a actualei legislaţii, prin care s-ar renunţa la depoziţia victimei dacă dovezile delictului sunt de necontestat, ar facilita considerabil urmărirea şi pedepsirea făptaţilor.

Un măr al discordiei între partenerii la negocierile de coaliţie îl furnizează dreptul de şedere acordat femeilor din UE şi dinafara Uniunii dacă acestea au fost forţate în Germania să se prostitueze. Potrivit legislaţiei europene, toate statele membre ale Uniunii ar trebui să le mijlocească victimelor dreptul de a revendica personal despăgubiri. In Germania, această reglementare nu se află în vigoare fiindcă vechea coaliţie conservator-liberală nu a putut adopta proiectul din cauza voturilor negative ale opoziţiei.

Cîte persoane practică prostituţia în Germania, nu se ştie cu precizie, în schimb valoarea aproximativă a aşa numitei industrii a sexului se ridică, potrivit estimărilor Oficiului Federal de Statistică, la circa 14,6 miliarde de euro anual. O altă cifră poate să-i pună pe gînduri şi pe psihologi, sociologi şi antropologi: zilnic circa un milion de bărbaţi ar apela la serviciile unor prostituate, acestea fiind în proporţie de pînă la 80% imigrante, cu precădere din ţările sud-est europene...