Olanda faţă-n faţă cu problemele imigraţiei

Decenii la rînd Olanda a trecut drep o ţară model. Toleranţa părea să fie una din virtuţile fundamentale ale societăţii olandeze, iar problemele integrării, în pofida unui mare număr de imigranţi nu au tulburat ,cel puţin oficial viaţa olandezilor. De cînd însă a fost asasinat regizorul Theo van Gogh,lucrurile s-au schimbat esenţial. Este nevoie acum ca neînţelegerile să fie soluţionate şi nu ignorate sau tăinuite.

A fost de ajuns o scînteie pentru ca Olanda să ia foc. Evenimentele care au urmat asasinării pe 2 noiembrie “într-un mod groaznic şi inuman”,după cum a subliniat ministrul olandez al imigraţieie şi integrării, dna. Rita Verdonk, a regizorului Theo van Gogh de către un marocan cu paşaport olandez care a acţionat în numele radicalismului islamic, sunt cu adevărat alarmante. După asasinat au urmat represalii anti musulmane asupra unor şcoli şi a unor moschei,dar şi acte de răzbunare contra unor lăcaşuri sfinte creştine care au culminat cu ameninţarea unei grupări radical-islamice de a confrunta Olanda cu un val de teroroare. Fapta criminală a marocanului i-a inspirat pe extremiştii islamici în planul anunţat. Politicienii olandezi par a fi neajutoraţi şi lipsiţi de orinetare, ca şi cînd s-ar fi trezit dintr-odată din frumosul vis al integrării interetnice armonioase .Unii încearcă acum să rupă cu tabuurile pe care s-a clădit mitul societăţii multiculturale ideale. De exemplu primarul Amsterdamului Job Cohen care a avertizat faţă de reala stare de spirit din ţară despre care însă mulţi nu au curaj să vorbească. El a atras atenţia asupra faptului că între etniile conlocuitoare există ură şi angoase. In acest fel extremiştii se simt confirmaţi în ideea că actele de violenţă reprezintă soluţia cea mai bună. Este cert că ani la rînd anumite conflicte au fost ignorate . Toleranţa a fost confundată cu tăcerea. Nu este însă suficient ca imigranţii să înveţe limba ţării, să aibă un paşaport olandez şi ceva bani de buzunar, dacă nu se urmăreşte integrarea lor socială. In oraşele Olandei au luat naştere adevărate ghetouri care au scăpat de sub controlul poliţiei. La aceasta se mai adaugă numărul mare de şomeri şi de tineri fără calificare, mai ales în rîndul imigranţilor marocani şi turci. De la atentatele teroriste din 11 septembrie 2001 situaţia s-a modificat considerabil. Cînd musulmanii simt că ar putea fi consideraţi potenţiali terorişti ei se revoltă în interiorul lor şi teama de posibile represalii creşte. De aceea nu este bine ceea ce pretind politicieni olandezi de renume care cer sporirea cotelor de imigranţi. Acest lucru i-ar încuraja pe cei care incendiază moscheile şi aşezămintele musulmane. Ceea ce se întîmplă în Olanda şi ce se va mai întîmpla probabil se poate petrece şi în altă parte. Totul este să se tragă concluziile de rigoare . Nu numărul de străini în raport cu populaţia totală este prea mare, ci faptul că problemele integrării sunt pur şi simplu ignorate. In eforturile de căutare ale unor concepte de integrare cu adevărat eficiente nici în Germania nu s-a ajuns în ultimii ani prea departe. Acum însă cînd modelul olandez se clatină există şansa de a face ceva şi nu doar teoretic, ci şi practic.