Problema transnistreană depinde de cum va evolua războiul

Cum decurge dialogul dintre autoritățile celor două părți după declarația APCE că  teritoriul transnistrean se află sub ocupația Federației Ruse și în ce format pot fi reluate negocierile? Cum să înțelegem provocările despre minarea școlilor și a centrelor comerciale din partea stângă a Nistrului? În ultimul timp aceste întrebări se aud de pe toate platformele media, amplificând tot mai mult anxietatea societății moldovenești. Despre acestea dar și despre alte aspecte ale amenințărilor de securitate legate de războiul din Ucraina și diferendul transnistrean vorbeşte, într-un interviu acordat DW, Oleg Serebrian, viceprim-ministru pentru Reintegrare al Republicii Moldova.

DW: În situația actuală, prima întrebare firească este legată de agresiunea Federației Ruse asupra Ucrainei. De la începutul războiului au circulat diferite zvonuri în mediul online legate de regiunea transnistreană. Care este situația actualmente în regiune? Există motive de îngrijorare pentru cetățeni și comunitatea internațională?

Oleg Serebrian: În primele zile de război în societate a existat o tensiune. Era firesc, mai ales că aveam și fundalul acesta sonor, când în multe localități din Republica Moldova loviturile aeriene au fost auzite. După aceea, atmosfera legată de refugiații din Ucraina firește că a creat o presiune psihologică asupra societății. Prezența trupelor ruse în zona transnistreană, dar și proximitatea geografică, la fel amplifică aceste temeri. Deci, analizele respective nu erau doar speculative, pentru că au fost și comentatori politici serioși, care luau în calcul posibilitatea implicării R. Moldova într-un fel sau altul în acest conflict sau extinderea ariei războiului.

Totuși, trebuie să spunem că, în următoarele zile, am primit semnale liniștitoare din mai multe capitale și de la instituțiile noastre că nu există temei să credem că R. Moldova ar fi cumva vizată. Aceste mesaje s-au multiplicat în timp, astfel încât în momentul de față putem spune cu un grad de certitudine mai mare că pericolul ca R. Moldova să fie implicată direct sau să fie teren de acțiuni militare nu există. Asta nu înseamnă că noi suntem exonerați de riscuri în totalitate. Aceste riscuri sunt de natură economică, pentru că R. Moldova e foarte vulnerabilă și foarte expusă din această perspectivă. Avem conexiuni multiple comerciale și economice, la nivelul importurilor de carburanți, de energie, cu Ucraina, Rusia, Belarus. În momentul în care, în aceste țări, sunt acțiuni militare, evident că pentru noi este un temei de alarmă. În al doilea rând este problema refugiaților. R. Moldova deja are un număr de refugiați mare. În cazul în care operațiunile militare se vor desfășura și mai aproape de frontierele noastre și va fi afectată Odessa, numărul de refugiați va fi mai mare, iar presiunea asupra noastră va crește.

Dar există și pericole invizibile. De exemplu pericolul destabilizării morale sau psihologice a societății. Bunăoară, în aceste zile am observat în zona transnistreană propagarea știrii false că mai multe școli ar fi fost minate. Este un al treilea pericol, iar structurile noastre de forță sunt vigilente și din perspectiva de a contracara acest gen de știri, care pot duce la destabilizarea societății.

După ce Republica Moldova a depus cererea de aderare la UE, regimul neconstituțional de la Tiraspol a declarat că acest fapt „indică” refuzul R. Moldova da a dialoga și de a rezolva conflictul transnistrean. De asemenea, s-a declarat că autoritățile secesioniste sunt deschise pentru dialog. Cum decurge procesul de reglementare a conflictului? În situația actuală mai este posibilă o nouă rundă de negocieri și în ce format?

O nouă rundă de negocieri în formatul 5+2 nu cred că va mai avea loc în viitorul apropiat. Era programată pentru mijlocul lunii mai, asupra căreia convenisem cu partenerii noștri din OSCE și cu cei de la Tiraspol, dar și cu alți mediatori. Președinția poloneză a OSCE era gata să găzduiască o astfel de reuniune, care s-ar fi axat mai curând pe problemele tehnice din ultimii doi ani. Pandemia a produs o ruptură în procesul de negocieri, pentru că ultima reuniune în format 5+2 a avut loc acum doi ani la Bratislava. Nu mai putem avea nici un temei de optimism pentru o nouă reuniune cel puțin în prima jumătate a acestui an. Ce se va întâmpla ulterior e greu de spus, pentru că depinde foarte mult de cum va evolua războiul din Ucraina, cum se va sfârși și ce schimbări va aduce.

Să nu uităm că doi dintre mediatori, Ucraina și Rusia, sunt în beligeranță. Aceasta produce anumite sincope în organizarea reuniunii în format 5+2. Formatul va rămâne, pentru că este foarte greu să umbli la el - mecanismul nu este atât de mobil precum s-ar crede. Apare întrebarea pe cine excluzi și pe cine incluzi? Să excluzi nu ai pe cine pentru că în el trebuie să fie acele elemente care au o anumită influență asupra conflictului. Am văzut în spațiul public de la noi idei legate de extinderea acestui format, care este, din punctul meu de vedere, prea extins. Formula lui este atât de greoaie încât dacă am mai produce modificări în el, prin extindere, l-am invalida de fapt.

Eu cred că discuțiile legate de formatul 5+2 sunt ceea ce în filosofie se cheamă „formă și conținut”. Noi discutăm prea mult despre formă și prea puțin despre conținut. Pentru mine foarte important este ce s-ar putea discuta în formatul 5+2 și cum va dinamiza sau ce repercusiuni va avea asupra temelor care vor fi discutate în acest format. Spun asta pentru că teme de natură politică în acest format nu au mai fost discutate de foarte mult timp. Din punctul meu de vedere aceasta este întrebarea cheie și aici aș atrage atenția că s-ar putea produce schimbări.

 Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei  (APCE) a votat în unanimitate recunoașterea stării de ocupație a regiunii transnistrene a Republicii Moldova de către Rusia. Știm că în prezent în regiune sunt dislocate trupe militare ruse. După această declarație, dar și în contextul războiului din Ucraina, mai credeți că Federația Rusă își va retrage trupele?

Cea mai importantă declarație, juridic vorbind, este cea de la Istanbul. Noi vorbim de statutul de neutralitate, dar problema e prezența trupelor ruse, care a fost invocată constant de R. Moldova. Deci, poziția noastră a rămas în principiu coerentă în legătură cu prezența militară rusă aici. Chiar și în perioada guvernării lui Voronin, inclusiv și pe timpul altor guvernări, ea a fost evocată, chiar și în forurile internaționale. Deci, declarația APCE nu este singulară și vine într-o suită logică de luări de atitudine de-a lungul mai multor ani, inclusiv cu participarea R. Moldova.

Moldova este afectată de criza refugiaților. Aveți informații câți cetățeni ucraineni sunt în Transnistria? Ei rămân acolo sau vin spre Chișinău? A cerut Tiraspolul ajutor Chișinăului?

În momentul de față, în zona transnistreană, conform datelor pe care ni le-au furnizat ei, sunt circa 14.000 de refugiați, ceea ce este un număr foarte mare raportat la populația din regiune. În taberele pentru refugiați sunt în jur de 500 de persoane, ceea ce înseamnă că majoritatea sunt cazați în familii. Presupunem că este vorba de rude, pentru că între zona transnistreană și, mai cu seama, Odessa erau legături foarte strânse încă din perioada sovietică. Noi nu am creat nici un fel de impedimente structurilor internaționale, care se ocupă de problemele refugiaților, să acționeze și în partea stângă a Nistrului, pentru că noi nu tratăm refugiații nici după criterii etnice, nici după criterii de localizare geografică.

În mediul online au apărut informații că printre refugiați ar veni și militari sau formațiuni paramilitare, care ar putea să ia parte la acțiuni armate contra Ucrainei. Este adevărat?

Nu știu în ce măsură aceste informații erau veridice sau speculative. Astfel de lucruri se pot întâmpla teoretic, însă nu avem nici un fel de dovezi că ele au avut loc. Ucraina și-a închis frontiera cu zona transnistreană la 28 februarie, iar dacă s-ar fi întâmplat astfel de lucruri, ele trebuiau să aibă loc înainte. După această dată, refugiații care intră în zonă, vin prin punctele de trecere vamală controlate de R. Moldova. Noi știm cine intră, iar cea mai mare parte a refugiaților a venit după această dată. Deci, nu avem niciun temei să credem că acest lucru se întâmplă, cel puțin, în proporții mari.

Începând cu 12 martie, cea mai mare rețea de magazine din regiune, deținută de holdingul Sheriff, a introdus „limite temporare” la achiziționarea unor produse. Există riscuri ca regiunea să se confrunte cu o criză alimentară?

Nu există. Nici nu avem un interes să creăm o criză umanitară. Deci noi suntem foarte premiabili la importul de alimente, medicamente sau combustibil. Firește că există controlul vamal, iar autoritățile noastre verifică ce intră și cât intră în regiune. Acum bineînțeles că s-a schimbat geografia, iar multe produse vin din altă parte și sunt la alte prețuri. Dar acest lucru este valabil și pentru R. Moldova. Este firesc ca produsele lactate procurate din țările baltice să aibă și altă calitate, dar și alt preț, decât cele care veneau din Ucraina. Deci, o reorientare a comerțului nostru se va produce numaidecât. Cred că R. Moldova va trece acum prin a doua fază de resetare a comerțului extern, care s-a mai produs atunci când am avut embargouri din partea Federației Ruse la vin sau alte produse. Va fi o resetare a importurilor, care veneau în mare parte pe filiera est-europeană. Eu cred că această reorientare a noastră spre piața occidentală va fi un lucru benefic, ca și pentru zona transnistreană. 

Avem speranța că acest război se va termina cât de repede posibil și că nu vom fi implicați în acest conflict direct?

Noi avem speranța și încrederea că R. Moldova nu va ajunge să fie implicată, dar, bineînțeles, că nimeni nu poate da o garanție. Războiul își are logica lui și am văzut pe parcursul istoriei acest lucru. Sperăm că acest război va rămâne localizat, deoarece cu cât mai mulți actori vor fi implicați, cu atât mai greu va fi de oprit acest mecanism de război – el va prinde turații și va implica o arie geografică mai mare. Noi contăm pe rațiune. Acest război lovește nu doar în Ucraina, ci în toți. Chiar dacă Europa nu este implicată direct, pierderile de natură economică sunt foarte mari și comparabile cu cele de după al doilea război mondial. Deci, cu cât mai repede se va încheia, cu atât mai bine va fi.