Opinia invitatului: Ultima luptă a imperialismului rusesc

Ce deosebire: de ziua sa de naștere, la împlinirea a 70 de ani, singura luare de cuvânt a lui Vladimir Putin a fost citirea rece și lipsită de emoție a protocolului rezultatelor întâlnirii președinților din Comunitatea Statelor Independente (CSI). Cu totul altfel a fost apariția sa în urmă cu o săptămână, când și-a susținut discursul isteric și plin de ură în care a anunțat aproape țipând anexarea celor patru teritorii ucrainene ocupate.

Acum, Putin a admis brusc că "în Ucraina ne confruntăm cu o tragedie". Fără să adauge, desigur, că este o tragedie provocată chiar de decizia sa de a porni un brutal război de agresiune. Deci nu mai e vorba de o operațiune specială care decurge conform planului. Nu se mai poate ascunde realitatea militară din Ucraina: pierderi mari în rândul soldaților și dotărilor armatei ruse, înfrângeri umilitoare suferite de aceasta. Propaganda Kremlinului nu mai poate ține pasul cu numeroasele știri, fotografii și filmări publicate în rețelele sociale rusești și de către bloggerii militari ruși.

Baza de putere a lui Putin se erodează

Situația politică a lui Putin s-a schimbat major în ultima săptămână după anunțarea anexărilor: dezastrul militar din Ucraina devine tot mai evident, ceea ce erodează baza de putere a lui Putin - care și-ar fi dorit, în megalomania sa, anexarea rapidă a întregii Ucraine.

Deja se văd primele semne de lupte interne pentru succesiunea lui Putin: Ramzan Kadârov, pe care Putin se bazează din cauza lipsei de scrupule a luptătorilor ceceni pe care îi conduce, a criticat public modul în care administrează războiul ministrul Apărării Șoigu și șeful statului major Gerassimov, de care Putin are de asemenea nevoie. Totuși - sau poate chiar de aceea - Kadârov a fost recompensat săptămâna trecută de Putin cu titlul de general de armată. Putin se vede nevoit să facă primele concesii bazei sale de putere - lucru de neconceput cu doar puțin timp în urmă.

Insistând asupra cooperării din cadrul CSI, Putin se chinuie disperat să respingă impresia că Rusia ar fi izolată pe plan internațional. Dar e vorba doar de o aparență în genul satului Potemkin. Tensiunile și forțele centrifuge din CSI sunt mult prea puternice pentru a mai putea fi controlate de Putin.

Dilema imperialismului rusesc

Și Putin a eșuat în fața dilemei clasice a imperialismului rusesc: aceea de a se considera superior celorlalte etnii de pe continentul eurasiatic din pricina culturii rusești, a bogățiilor naturale ale solului și a mărimii teritoriului rus. Ceea ce ar acorda Rusiei, chipurile, un fel de drept istoric la permanentă colonizare și expansionism. Dar fără a deține pe termen lung și resursele necesare pentru a ține laolaltă acest imperiu. Astfel s-a prăbușit Imperiul Țarist în Primul Război Mondial, dar și URSS în 1991.

Mișcările naționale din secolul 19, printre care și cea ucraineană, au dus, prin înfrângerea lor în prima conflagrație mondială, la prăbușirea a trei imperii: cel țarist, cel otoman și cel habsburgic. URSS a reușit să-și prelungească supraviețuirea până în 1991, după ce comuniștii au preluat imperiul după revoluția bolșevică.

Eșecul vechii mentalități

De facto, invazia rusă din Ucraina poate fi privită drept un conflict ideologic din secolul 19: între imperiu și statul național Ucraina care vrea să fie independent. Un conflict purtat de imperiu cu mijloacele secolului 20 - cu renumita rolă de foc rusească, prin care inamicul este nimicit cu ajutorul numărului mare de soldați și al dotărilor superioare.

Acest imperiu nu a avut, în pofida mărimii sale mult superioare, nicio șansă în fața tinerei Ucraine și a strategiei sale inteligente de război, de secol 21, dublate de arsenalul militar de tehnologie înaltă furnizat de SUA. Putin, un exponent al KGB și al vechii mentalități imperiale sovietice, eșuează pentru că nu înțelege cât de mult s-au modernizat între timp tehnologia militară și gândirea politică.

Epoca imperialiștilor a apus demult. Încă o dată în istoria ei, Rusia cu Putin la cârmă se dovedește mult întârziată în a recunoaște și adopta aspectele moderne, preferând să se întoarcă în timp. Este o tentativă destinată eșecului, așa cum s-a văzut o dată în plus în această săptămână.

Dr. jur. Jörg Himmelreich este Professeur Affilié la École Supérieure de Commerce à Paris (ESCP), Campus Berlin. Deja în 2007, el a avertizat în ziarul "Internationale Politik" al Societății Germane pentru Politică Externă cu privire la pericolul reprezentat de Vladimir Putin.