Nu există răspuns la fiascoul din Afganistan

Unii miniştri de externe şi ai apărării din Uniunea Europeană solicită, după dezastrul din Afganistan, mai multă independenţă militară pentru UE şi trupe de intervenţie europene. Din nou. De peste 20 de ani se planifică înfiinţarea unor forţe de intervenţie comunitare, care să poată acţiona fără sprijinul SUA, pe cât posibil pe întreg mapamondul. Dar această trupă nu există, pentru că nu este dezirabilă politic şi pentru că din perspectivă militară ar fi fost prea scumpă şi prea dificil de pus pe picioare. Pe hârtie a fost de multă vreme elaborată o politică de apărare comună, dar propria agenţie pentru înarmare se ocupă de proiecte de nişă şi de studii de fezabilitate.

Nu există o structură de comandă demnă de a fi remarcată, pentru că apărarea continuă să fie o chestiune naţională. Ceea ce nu se va schimba nici în viitorul apropiat, dat fiind că în majoritatea statelor comunitare, dar mai ales în Germania, a lipsit voinţa politică, sub conducerea doamnelor ministru Ursula von der Leyen şi Annegret Kramp-Karrenbauer, de a ieşi din umbra SUA şi de a consolida armata, care se prezintă acum cu efective reduse şi posibilităţi de acţiune limitate. Dar, fără Germania şi doar cu propuneri ambiţioase din partea Franţei, nu se poate construi o armată fiabilă.

Doar împreună este posibil

Va schimba şocul din Afganistan această problemă fundamentală? Îndoielile sunt legitime, pentru că în Afganistan nu a existat niciodată o misiune specific europeană, ci doar misiuni NATO sub conducerea SUA. Nu este de mirare, în condiţiile în care doar armata SUA este în măsură să organizeze o intervenţie de asemenea dimensiuni la o astfel de distanţă. Problema militară din Afganistan a apărut după ce SUA şi NATO - inclusiv membrii europeni ai alianţei - au decis în martie 2021 să se retragă la un moment clar stabilit fără a ţine cont de realitatea de la faţa locului. Conducerea de la Casa Albă, atât preşedintele Trump cât şi preşedintele Biden, a finalizat retragerea fără a aştepta decizia NATO sau a UE, care oricum nu era direct implicată. "Împreună în Afganistan, împreună afară din Afganistan" a fost mereu deviza intervenţiei din zonă.

Acum au eşuat împreună, în ciuda retoricii nerealiste a Washingtonului, care laudă punţile aeriene. Ce ar fi reuşit o trupă de intervenţie sub conducerea UE, despre care se vorbeşte acum la Brdo, şi ce ar fi schimbat ea în Afganistan? Ar fi trimis statele comunitare 5000 de miliatri la Kabul pentru a menţine aeroportul funcţional şi fără ajutorul SUA? Politic, decizia era aproape imposibil de pus în practică. Ca să nu mai vorbim de faptul că statele UE nu dispun nici de capacitatea militară de a asigura aeroportul şi nici de a organiza punţi aeriene permanente. Pentru a ajunge la acest nivel, dacă s-ar decide în acest sens, ar fi nevoie de ani sau chiar decenii.

O armată comunitară nu are sens

UE poate visa în continuare la o armată propie, care, în mod sigur, nu va exista niciodată. Mult mai importantă ar fi consolidarea pilonului european în NATO. Statele comunitare trebuie să ajungă la un acord comun în privinţa înarmării, a pregătirii şi a conducerii militare. Chiar şi în ziua de astăzi armatele din statele europene membre NATO sunt prea ineficiente, prea birocratice, prea scumpe şi acţionează paralel. Pe termen lung, europenii trebuie să se pregătească mai intens, să achiziţioneze drone militare, să îşi consolideze capacităţile de transport aerian şi să investească mai mult în armament. Nu se vor putea separa de superputerea militară SUA. Suveranitatea militară a Europei nu este nici dezirabilă şi nici posibilă.

Şefa apărării în Cabinetul de la Berlin a solicitat, afectată fiind de "greaua înfrângere" din Afganistan, ca discuţiile să fie urmate de acţiuni concrete. Nimic mai adevărat! Următoarea şansă este un "compas strategic", pe care UE tocmai îl elaborează. Acesta va cuprinde diversele interese militare şi strategii de politică externă. Era şi momentul după 30 de ani de politică externă comună!

În plus, UE trebuie să prezinte cât mai repede un plan concret pentru evacuarea specialiştilor şi a angajaţilor din Mali, în cazul în care Franţa trece la acţiune şi îşi retrage trupele din zonă. O retragere precipitatü la fel de dezastruoasă precum cea din Afganistan nu trebuie să se repete.