Opinie: Cine va plăti

America își continuă retragerea. Reiese din conferința de presă susținută de președintele SUA, după baia de sânge iscată de teroriști islamiști în proximitatea aeroportului din Kabul, că America a ales să rămână pe poziție. A fost un atentat revendicat și atribuit unei grupări afiliate ”Statului Islamic”, soldat cu peste 95 de morți, între care 13 militari americani.

Joe Biden nu-și revizuiește decizia plecării din Afganistannici după cel mai sângeros sacrificiu de sânge plătit de armata americană la poalele Hindukușului din 2011 încoace. Mai sângeros decât bilanțul victimelor americane pe întreg parcursul anului trecut. Când, din februarie încoace, nu a mai fost ucis în Afganistan nici un singur militar american. În reacție, un președinte Biden înfrânt și emoțional, le-a promis vinovaților că nu vor fi uitați, ci vânați până la ultimul. Ce bine ar fi.

Contradicții insolubile

Dar poate fi crezut? Cum să fie vânați teroriștii când militarilor atacați, chemați să riposteze, li se ordonă să-și continue rău pregătita și haotica fugă din țara în care e activă acea filială a Statului Islamic reclamând cu mândrie și satisfacție atentatul antiamerican? De când e gonit vânatul de dulăi trimiși să alerge în pădurea vecină?

Iar presupunând că un grup terorist islamist numit ISIS-K, iar nu, cum e foarte posibil, o rețea gen Hakkani, asociată talibanilor, ar fi săvârșit atentatul, cu ajutorul cui l-a comis? Ce talibani le-au permis teroriștilor să infiltreze un sinucigaș doldora de explozive la hotelul Baron unde se adună americanii și britanicii spre a fi evacuați și să detoneze și un automobil capcană parcat în apropiere? Cine, dacă nu talibanii, le-au oferit accesul prin numeroasele puncte de control edificate în capitala afgană după cucerirea ei de către islamiști?

Iar apoi, îndoliata Americă are toate motivele să ridice și alte chestiuni, dintre care unele nu mai puțin tulburătoare. Ce diferențe ideologice sunt între teroriștii talibani, cu care administrația americană a ales, iresponsabil, să colaboreze, și teroriștii Statului Islamic, despre care se afirmă că le sunt talibanilor ostili? De ce-au crezut democrații din Washington că pot avea încredere în cei dintâi?

Căci, dacă președintele nu are încredere în națiunea afgană, care, potrivit lui, n-a fost niciodată unită, și nu mai vrea ca americanii s-o apere de extremiști genocidali, de ce administrația sa nu e mefientă față de talibanii cu care s-a purtat război în ultimii 20 de ani?

De ce și-a întemeiat Biden retragerea pe înțelegeri cu ei și pe ”scopuri comune”, invocate de șeful CentCom, generalul McKenzie? Să fie talibanii mai de încredere decât afganii, care vor cu milioanele să scape de regimul lor și se agață de avioane, căzând din cer, doar spre a nu trăi sub cravașa islamiștilor de epocă de piatră provenind din regiunile paștune? Pentru Biden, vai, sunt.

Căci, potrivit lui, cauza absenței atacurilor antiamericane din 2020 încoace ar fi fost înțelegerea talibanilor cu predecesorul său Trump. Dacă așa e, de ce a refuzat Biden să-și laude predecesorul republican, mult demonizat de partidul său și de presa arondată, pentru salvarea de vieți americane? Pentru că nu-i pasă de aceste vieți, cum par a-i fi indiferenți și cei circa 1000 de americani care ar putea rămâne după evacuare în Afganistan?

În conferința sa de presă, președintele în funcție al SUA nu s-a mulțumit să-și asume responsabilitatea pentru cele ”întâmplate de curând”, ci a semnalizat ca fiind, chipurile, inevitabilă, și jertfirea multora, lăsați în urmă.

Concomitent, vârstnicul și vădit slăbitul șef al Casei Albe a încercat din nou, copilărește, să împingă parte din responsabilitatea catastrofalei situații de pe teren în direcția predecesorului său Trump. Or, Biden îi revocase încă din ianuarie toate deciziile, în afară de hotărârile cele mai stupide, cea a negocierii cu talibanii și cea a retragerii din Afganistan.

Confuzia unui președinte

Pare clar că Biden, căruia administrația proprie i-a dat în mână o listă de jurnaliști comozi pentru putere, aprobați spre a li se răspunde cu prioritate, nu înțelege, nu poate înțelege multe.

Nu înțelege sau nu vrea să priceapă că, pe cât de sinistru a fost atentatul de la Kabul, pe atât de oribilă e imaginea oficialilor săi remițând informații secrete inamicului taliban; că izolaționismul manifestat în plecarea din Afganistan e perdant; că el, ca președinte, a vrut să obțină un ieftin câștig politic intern, ordonând retragerea, dar a făcut o dandana de proporții mondiale, gafând iresponsabil în organizarea ei. Ceea ce a reaprins mânia americană ca după atacul de la Pearl Harbour.

Totuși, Biden nu pricepe că prea puțini compatrioți îl vor putea ierta, căci bătălia nu e și n-a fost locală, ci globală, iar războiul nu s-a terminat, cum se bucură mulți naivi, ci va continua și se va perpetua în condiții mai proaste pentru vest și pentru americani, după retragerea trupelor din Afganistan, făcînd multe noi victime; că în joc e soarta democrației americane și a democrațiilor lumii; că el, Biden, și anturajul său, care au refuzat frivol recapturarea lesnicioasă a aeroportului Bagram, poartă partea leului din responsabilitatea nenorocirii petrecute la aeroportul din Kabul, a spectacolului jalnic al înfrângerii Americii și vestului în fața unor răpănoase bande extremiste de fanatici islamiști, precum și a naufragiului moral implicat de sutele de mii și milioanele de vieți distruse de haotica retragere.

Una care e fatal să repete alte scenarii de groază cu vărsări de sânge teroriste, precum cele condiționate de retragerea forțelor armate ale altor state de drept din zone anterior controlate și pacificate manu militari în fața unor oștiri de teroriști islamiști. După retragerea israelienilor din sudul Libanului și din Fâșia Gaza s-au instalat în zonele evacuate Hezbollah, Hamas și Jihadul Islamic. Teroarea a luat amploare, afectându-i direct și din greu pe localnicii creștini și musulmani, precum și regiunea, costul replierilor în vieți israeliene și în fonduri alocate apărării a crescut masiv, dispărînd în schimb forțele locale, utilizabile în complexa și îndelungata luptă antiteroristă.

Efecte pernicioase în cascadă

Nenorocirile nu se sfârșesc aici. Sondajele relevă că tot mai puțini americani au încredere în propriul președinte, generator, în jumătate de an, al mai multor crize de proporții. Mefiența face ravagii în rândul forțelor armate americane iar încrederea se topește în viteză în cancelariile aliaților, în rândul ofițerilor Bătrânului Continent, în formatorii săi de opinie. Un sondaj Yougov relevă că aproape 70 la sută din americani, cu tot cu o majoritate democrată și alta, covârșitoare, republicană, criticau, înainte de atentatul de la aeroportul din Kabul, incompetența evacuării. Scăzuse, devenind un grup insignifiant de 16 %, ceata celor care o considera executată bine.

Ce-a mai rămas din ultimii după atentat? Și după interminabila vacanță, în timpul crizei, a lui Biden la Camp David? Deloc de mirare că s-a redus fulgerător popularitatea unui guvern care n-a demis încă niciun vinovat și al cărui președinte refuză să renunțe la o funcție pentru care nu e competent, deși opoziția conservatoare solicită convocarea Congresului și îi cere demisia ori suspendarea.

Crește în schimb, perceptibil, odată cu optimismul dușmanilor vestului și stimularea teroriștor islamiști, a Chinei, Rusiei, Iranului și Frăției Musulmane, pericolul plutind asupra unor țări și regiuni ca Taiwanul, Ucraina, India, Orientul Mijlociu. Iar războiul purtat în Afganistan spre a i se muta în Orient teatrul de operațiuni deschis la 9/11 2001 în preajma lui Ground Zero și la Washington, se va retransfera, probabil, peste ocean.

Dacă nu va degenera în epurări etnice și genocid de tip ruandez la Kabul, în provinciile afgane sau aiurea.

Iată de ce socoteala administrației Biden, care mizează pe amnezia și cinismul americanilor și pe dezinteresul lor politic extern, riscă să nu se potrivească cu cea din târgul global.

În condițiile date, teroriștii Statului Islamic ar putea plăti, cândva, pentru atentatul lor. Dar nici ei, nici făptașii talibani și nici nevinovații americani nu vor achita singuri nota exorbitantă prezentată lumii pentru luxul propulsării lui Joe Biden la Casa Albă. Lumea întreagă riscă să plătească din greu.